Fostul secretar de stat Henry Kissinger a dezvăluit cum a acţionat pentru a pregăti vizita istorică a şefului Casei Albe, la Beijing, în 1971. Fostul preşedinte american Richard Nixon, care dorea o apropiere de China în anii ’70, a încercat să folosească autorităţile comuniste de la Bucureşti drept canal de comunicare cu regimul de la Beijing. Momentul a coincis însă cu răcirea relaţiilor romano-chineze. Neîncrederea cu care privea Mao Zedong, liderul de la Beijing, evoluţia Romaniei comuniste şi a lui Nicolae Ceauşescu a determinat, pană la urmă, Casa Albă să apeleze la Pakistan, relatează "The Daily Times". Aceste dezvăluiri au fost făcute, miercuri, de Henry Kissinger, fost secretar de stat în timpul administraţiei Nixon, care a subliniat că procesul defectuos de comunicare între Washington şi Beijing reprezenta un obstacol major în pregătirea vizitei istorice în China a preşedintelui ame-rican, în 1971. "Dear Henry", pe atunci consilier pe probleme de securitate naţională, s-a folosit de criza dintre Uniunea Sovietică şi China, declanşată de ciocnirile dintre trupele sovietice şi cele chineze de pe raul Ussuri, pentru a încerca să revitalizeze relaţiile SUA cu regimul comunist de la Bejing . Chinezii n-au avut încredere în romani "Identificarea unui canal de comunicare cu China s-a dovedit mult mai dificilă decat ne imaginasem", a povestit Kissinger. "Prima dată am folosit un interlocutor comunist, Romania, dar chinezii nu aveau încredere în romani", a adăugat el. La randul său, Beijingul a încercat să trimită semnale către Washington prin intermediul scriitorului şi jurnalistului american Edgar Snow, un apropiat al lui Mao, dar administraţia americană nu a dorit să aibă de a face cu un militant de stanga. Deşi unii oficiali de la Casa Albă l-au avertizat pe Nixon că relansarea relaţiilor cu China ar putea contribui la declanşarea unui război sovieto-chinez, administraţia americană a continuat demersul, alegand Pakistanul drept canal de comunicare cu regimul lui Mao Zedong. "După acest moment, am început să pregătim vizita", a precizat Kissinger. Canal secret de discuţii, deschis de Pakistan În 1969, Nixon a vizitat Lahore, iar generalul Yahya Khan l-a primit ca pe "un vechi prieten al Pakistanului". Într-adevăr, Nixon mai vizitase Pakistanul de şase ori, înainte de a se instala la Casa Albă. Ca preşedinte, a vorbit în termeni extrem de măgulitori despre pakistanezi, iar în 1970 i-a scris ge-neralului Yahya o scrisoare în care îşi exprima admiraţia pentru "formidabila abilitate" demonstrată "la conducerea Pakistanului într-o dificilă perioadă de tranziţie", lăudandu-i, cu acelaşi prilej, înţelepciunea şi curajul dovedite ca lider. Răspunsul generalului la aceste laude, ce puteau fi interpretate şi ca sprijin, nu a întarziat. Recunoscător, Yahya a deschis un canal de comunicare între Washington şi Beijing, totul culminand cu vizita secretă a lui Kissinger în China, în iulie 1971. Nixon a acţionat apoi pe bază de reciprocitate, sprijinind într-o oarecare măsură Pakistanul în timpul crizei cu India. Cat de volatil şi de faţadă a fost sprijinul, a dovedit-o ulterior India, care a invadat estul Pakistanului. Diplomaţia compromisurilor Potrivit unor documente recent decla-sificate, Kissinger le-a spus chinezilor, în 1972, că Statele Unite sunt dispuse să abandoneze Vietnamul de Sud în mainile comuniştilor, cu condiţia ca operaţiunea să aibă loc după retragerea trupelor americane. "Noi nu putem aduce un guvern comunist la putere. Ar fi altfel dacă acesta ar veni la putere, după o perioadă de timp, ca rezultat al evoluţiei istorice. Dacă putem să ne împăcăm cu ideea unui guvern comunist în China, putem s-o accept ăm şi în Indochina", i-a spus Kissinger premierului chinez la acea vreme, Ciu Enlai.