Norvegia are venituri mari din petrol. Elvetia si Liechtenstein sint paradisuri fiscale. Islanda isi protejeaza industria pescuitului, inca una dintre principalele sale surse de bogatie. State foarte bogate, cele patru „isi permit“ sa ramina in afara UE. Pe de alta parte, neapartenenta la Uniune a fost unul dintre factorii care le-au permis sa isi mentina bunastarea. Norvegia, Liechtenstein si Islanda (nu si Elvetia) sint membre ale Zonei Economice Europene. In consecinta, ele sint obligate sa adopte integral legislatia UE si sa contribuie la bugetul comunitar, in schimb nu sint nevoite sa adopte politicile comune europene. Evitarea politicii comune din domeniul pescuitului este principalul motiv pentru care Islanda nu face parte din UE. La fel ca Norvegia, Islanda isi mentine controlul suveran asupra zonei de coasta, evitind astfel supraexploatarea ei, asa cum se intimpla in alte state europene. Chiar daca veniturile din pescuit reprezinta o proportie tot mai mica din PIB, ele au contribuit la construirea bunastarii de care se bucura astazi statul. Norvegia cistiga suficient din petrol pentru a-si permite contributia de peste 200 de milioane de euro pe care trebuie sa o faca anual la bugetul comunitar. Nefiind membru UE, statul nordic nu trebuie totusi sa subventioneze costisitoarea politica agricola comuna si, mai ales, are dreptul sa lupte impotriva maririi contributiei. Ceea ce Oslo si face saptaminile acestea, refuzind cererea UE de a da mai multi bani. Liechtenstein si Elvetia se opun cererilor UE de a-si mari taxele, fiind mai interesate sa-si pastreze reputatia de paradisuri fiscale.