Vladimir Putin a folosit razboiul din Orientul Mijlociu pentru a distrage atentia de la criza democratiei din Rusia si triumful autoritarismului de tip oriental . Sefii de stat si de guvern prezenti la reuniunea organizatiei G8, la Sankt Petersburg, au sperat intr-un summit linistit, insa rachetele israeliene care au brazdat cerul Libanului le-au dat peste cap „socotelile de acasa“. Cel putin pina acum, s-a crezut ca principalele crize politice ale anului 2006 se limiteaza la Iran si la Coreea de Nord, insa Orientul Mijlociu - rezervorul nesecat de conflicte armate in ultimele sase decenii - a schimbat radical agenda unei intilniri ce ar fi trebuit sa fie totusi mai pasnica. „Subiectul zilei“ „Ca natiune suverana, Israelul are tot dreptul sa se apere impotriva activitatilor teroriste“, a declarat presedintele american. „Mesajul nostru catre Israel e unul foarte clar: aparati-va, dar in tot acest timp fiti atenti si la consecinte“, a mai spus Bush. Presedintele american a identificat si vinovatul principal al razboiului din Orient: „gruparea terorista Hezbollah, care intretine legaturi cu Siria si Iran“. In mod natural, in perspectiva rusilor, logica vinovatilor este cu totul alta. „Noi avem impresia ca, pornind sa caute soldatii care i-au fost rapiti, Israelul urmareste obiective mai vaste“, a declarat eliptic presedintele rus. Viziunea americana a fost impartasita de majoritatea statelor occidentale, dar mai putin de Franta. In aceasta situatie, este clar ca o pozitie comuna a statelor G8 fata de razboiul din Orient este imposibila. Compromisul, cheia marilor succese Se pare ca totusi occidentalii au reusit sa obtina ceva de la Putin: o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU, care sa oblige Phenianul sa puna capat testelor militare. Rezolutia a avut un efect imediat si in Orientul Mijlociu, pentru ca, la numai citeva ore dupa votarea rezolutiei la New York, presedintele Mahmoud Ahmadinejad a anuntat ca tara sa este de acord sa discute cu occidentalii despre programul nuclear iranian, plecind de la proiectul realizat de democratiile occidentale. Putin a primit, la schimb, o nuantare a discursului american, fata de democratia din Rusia. „Am vorbit cu presedintele Putin despre dorinta noastra de a promova schimbari institutionale in diferite parti ale lumii, cum ar fi Irakul“, a declarat Bush, intr-o conferinta de presa comuna cu liderul rus. „Cu siguranta nu am vrea sa avem acelasi tip de democratie care exista in Irak“, a fost replica lui Putin, ce s-a dorit spirituala. Securitatea energetica In buna traditie a relatiilor Est-Vest, bazata in mare parte pe compromis, liderii celor opt state au semnat o declaratie comuna in domeniul securitatii energetice, care obliga semnatarii la transparenta, acceptarea competitiei libere si la cresterea investitiilor in acest sector. In timpul negocierilor acestui subiect, occidentalii au ocolit diplomatic problema increderii in Rusia ca furnizor de energie, ca multumire pentru rezolutia CS privind Coreea de Nord. „In termeni diplomatici, documentul este unul pozitiv“, a declarat un oficial european sub protectia anonimatului. Delegatia franceza nu a fost insa la fel de multumita, pentru ca „s-ar fi putut obtine mult mai mult in acest domeniu“, dupa cum spunea unul dintre oficialii de la Paris. Francezii erau nemultumiti pentru faptul ca Rusia nu s-a aratat dispusa sa deschida toate cimpurile petrolifere pentru investitorii straini. Gazda summitului se poate lauda insa si cu un insucces major: Putin a esuat in incercarea de a-l convinge pe Bush sa semneze cu Rusia un acord economic care sa deschisa calea Moscovei pentru integrarea in Organizatia Mondiala a Comertului .