In capitala italiana, sefii diplomatiei mondiale s-au reunit pentru a pune la punct un plan de solutionare a crizei din Liban, desi diplomatia internationala vorbeste pe doua voci. Liderii internationali au discutat miercuri, la Roma, despre situatia din Liban, pe fondul acutizarii tensiunilor, ca urmare a incidentului din orasul libanez Khiyam, unde patru observatori ONU au fost omoriti ieri in raidurile aeriene ale aviatiei israeliene. Kofi Annan, secretarul general ONU, a provocat aproape o criza diplomatica intre organizatia sa si Israel, declarind ca „atacul acesta coordonat intre artilerie si aviatie asupra unui obiectiv marcat si cunoscut ca zona ONU de multa vreme la Khiyam a avut loc in ciuda asigurarilor pe care premierul Ehud Olmert mi le-a oferit personal ca pozitiile ONU nu vor intra in vizorul raidurilor israeliene“. Olmert si-a exprimat imediat regretul si a negat ca atacurile ar fi fost directionate intentionat asupra cladirii Natiunilor Unite. Ambasadorul israelian la ONU, Dan Gillerman, a replicat insa mult mai dur: „Sint surprins cind aud aceste presupuneri premature si eronate facute de secretarul general, care, in acelasi timp cu solicitarea unei anchete, se pare ca a ajuns deja la concluziile lui“. Dupa discursul neangajant de deschidere al premierului italian Prodi, care a numit intilnirea de la Roma „un punct de plecare“, lucrarile conferintei din capitala italiana au debutat cu miza identificarii „unui plan international care sa permita gasirea unui sfirsit durabil pentru ostilitati. Acest lucru este dorit de toata lumea“, dupa cum s-a exprimat secretarul de stat britanic, Margaret Beckett. Iranul si Siria, neinvitati La reuniune au participat SUA, puterile europene, secretarul general al ONU, UE, tarile arabe considerate „moderate“, precum Arabia Saudita sau Egiptul, Libanul si Israelul. In categoria „indezirabililor“ s-au plasat Iranul, Siria si Hezbollah, care nu au fost invitati la discutiile pentru gasirea unei solutii la criza din Liban. In replica, presedintele iranian Ahmadinejad, in vizita in Tadjikistan, a recurs la proverbul „Cine seamana vint culege furtuna“, pentru a reliefa situatia din Liban, declarind profetic: „Si va fi un uragan puternic, ce va lovi foarte tare“. Oferta din Cetatea Eterna Principalul duel de la Roma s-a dus insa intre taberele afiliate pozitiilor ONU si SUA, Kofi Annan fiind suporterul unei incetari imediate a ostilitatilor, in vreme ce Condoleezza Rice a refuzat sa discute aceasta varianta inainte de o dezarmare totala a Hezbollah, in Liban, care ar conferi temeiuri de stabilitate in regiune. La conferinta, Javier Solana , seful diplomatiei UE, urma sa anunte propunerea de formare a unei forte rapide de interventie care sa adune in rindurile sale trupe din Germania, Franta si Spania, pe linga posibile contingente turcesti si egiptene. Propunerea lui Solana este in fapt o incercare de compromis intre viziunea americana si cea europeano-franceza. Ea urmeaza propunerii Condoleezzei Rice, de infiintare a unei forte initiale de interventie de 10.000 de soldati turci si egipteni, in sudul Libanului, care avea sa fie completata pina la 30.000 de militari, prin aportul international, fie NATO - varianta agreata de Tel Aviv - fie UE-ONU. Presedintele francez Jacques Chirac s-a opus transant unei initiative NATO, declarind, in spiritul corectitudinii politice, ca organizatia euro-atlantica este perceputa ca „bratul armat al Vestului“. Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a refuzat sa faca speculatii asupra unei posibile interventii in Liban. Orientul Mijlociu: Ce va urma? In timp ce liderii internationali cauta o iesire din criza libaneza, un studiu publicat de ziarul britanic „The Independent“ analizeaza cinci variante posibile de evolutie a conflictului. Ipoteza 1 ISRAELUL SE RETRAGE UNILATERAL * Cum? In mijlocul indignarii internationale privind pierderile de vieti omenesti din rindul civililor si distrugerea infrastructurii civile din Liban, presedintele Bush va fi constrins sa-l preseze pe primul- ministru israelian Ehmud Olmert sa tina in friu armata. * Consecinte? Un armistitiu instabil in care conditia existenta a statelor va fi restaurata: probabila stopare a bombardamentelor, dar vulnerabilitate a Israelului la raiduri asemenea celui de acum 13 zile in care doi soldati au fost rapiti de Hezbollah. Organizatia sarbatoreste „victoria” si continua sa se dezvolte ca forta militara, pretinzind ca a invins de doua ori masina de razboi israeliana. * Invingatorii? Hezbollah - se vor pretinde victoriosi asupra Israelului, stirnind minia Statelor Unite, care vad militia ca pe o procura a terorii iraniene. * Invinsii? Israel - care ar continua sa sustina ca a degradat „infrastructura” Hezbollah, dar cu un pret urias in ceea ce priveste reputatia sa internationala. * Se va intimpla? Putin probabil, dat fiind costul politic mare pentru Israel si SUA. Ipoteza 2 INTELEGERI DIPLOMATICE * Cum? Israelul realizeaza ca s-a lansat intr-un razboi imposibil de cistigat. SUA, aliatele lor, se tem ca invazia a transformat regiunea intr-un butoi cu pulbere. Israel alege calea cea mai simpla, privind Natiunile Unite ca pe un compromis menit sa-i salveze demnitatea. SUA se pun de acord, incurajind tarile europene sa trimita o forta-tampon la granita cu Libanul. * Consecinte? Fortele-tampon pot avea diferite forme si marimi. Pentru a putea functiona, ele trebuie acceptate de ambele parti. Este putin probabil ca Hezbollah sa faca compromisuri fara a fi presati de Siria si de Iran - si pentru a face asta vor cere concesii. Trupe internationale vor supraveghea dezarmarea Hezbollah. Dar Hezbollah nu este dispus sa accepte forte straine, avind in vedere ca a eliberat deja Libanul de ocupatia de 22 de ani a Israelului. * Invingatorii? SUA vor pretinde victoria pentru tacticile folosite, si bineinteles ca Israelul va proceda la fel. * Invinsii? Libanul, care va fi distrus. * Se va intimpla? Din ce in ce mai probabil, de vreme ce Israelul nu gaseste solutii militare. Ipoteza 3 ISRAELUL, PRINS IN CAMPANIA CONTRA INSURGENTILOR * Cum? Israelul este prins de confruntarile extinse pe ambele parti ale granitei sale nordice. S-ar reveni astfel la situatia dinainte de retragerea din Liban facuta de primul-ministru Ehud Barak in 2000. Hezbollahul a demonstrat ca poate supravietui sub ocupatie. Dupa asalturile israeliene, ei vor avea mai multi recruti si vor putea cauza mai multe pierderi de vieti omenesti. * Consecinte? Razboi de gherila daca Iranul, principalul sponsor al Hezbollah, decide sa impinga catre o victorie decisiva. Hamas, aliat cu Hezbollah pe al doilea front al Israelului in Gaza, intensifica atacul cu rachete. In Israel, opinia publica va ramine solida pe termen scurt, dar pina si morala israeliana se va clatina in fata constantelor varsari de singe. w Invingatorii? In SUA si in Marea Britanie va plana „axa terorii” a Hezbollahului, Iranului si Siriei. * Invinsii? Israel, intr-un nesfirsit conflict pe un nou front si o eventuala condamnare internationala. * Se va intimpla? Foarte posibil, in cazul in care demersul diplomatic al Condoleezzei Rice va esua. Ipoteza 4 GUVERNUL LIBANEZ CADE * Cum? Poate doar daca Israelul ar fi atacat Siria inainte. Siria nu vrea conflict direct, pe care l-ar pierde. Distrugerile cauzate de atacurile israeliene au pus guvernul fragil de la Beirut sub o presiune de nesuportat. Tara, cu 17 secte, risca sa se divida. Miscarea Siita, sustinuta de Iran si Siria-Hezbollah, care are doi ministri in cabinetul libanez si 14 membri in parlament, este mai puternica. * Consecinte? Dezastru. Anarhie generala, chiar daca SUA probabil nu vor sa se implice. Posibila reintoarcere a Siriei ca putere la un an dupa ce trupele sale au fost scoase din Liban in urma unei ocupatii de 29 de ani. Dar exista si un scenariu mai inspaimintator: sudul Libanului s-ar putea transforma intr-un butoi cu pulbere pe masura ce trupe invadeaza regiunea pentru a sprijini Hezbollahul. * Invingatorii? Pentru inceput, armatele israeliene si siriene. * Invinsii? Poporul libanez, Hezbollahul. * Se va intimpla? In cazul in care macelul israelit continua rapid, este destul de posibil sa se intimple. Ipoteza 5 ISRAELUL INVADEAZA LIBANUL * Cum? Pentru ca Israelul nu se poate gindi la o alta solutie. Dar daca invazia nu a functionat in 1982, de ce ar functiona acum? Ar fi o sarcina militara masiva care ar evoca amintiri ale invaziei precedente, care a fost cel mai nepopular razboi din istoria Israelului. Posibila ocupare a sudului riului Litani din Liban. * Consecinte? Populatia libaneza si tot restul lumii se vor mobiliza impotriva invaziei care ar esua in a demonta Hezbollahul, avind in vedere ultima experienta a Israelului. Israelul va deveni agresor mai degraba decit victima (cum a fost cind cei doi soldati au fost rapiti). Dezastru pentru Israel, care risca sa piarda multi soldati si sa fie prins intr-o alta ocupatie. * Invingatorii? Putini invingatori in afara de producatorii si comerciantii de arme. Hezbollah, deoarece razboiul este ceea ce fac ei cel mai bine. * Invinsii? Poporul si guvernul Libanez, guvernele din Orientul Mijlociu. * Se va intimpla? Greu de crezut daca luam in considerare presiunile imense pe care le-ar avea de indurat Israelul.