Iranul este mina nevazuta din spatele crizei libaneze. Mesajul sau: Iranul detine cheia stabilitatii in Orientul Mijlociu si vrea arma nucleara . Dupa aproape trei decenii de tacere, Teheranul isi pregateste pozitiile de forta pentru dialogul cu Vestul. Republica Islamica incearca sa-si consolideze rolul regional si sa cistige disputa nucleara . Criza libaneza, pornita de la provocarea Hezbollahului, se vrea o demonstratie prin care Ahmadinejad arata ca stabilitatea Orientului Mijlociu depinde de deciziile Iranului. Bratul lung al Teheranului Hezbollahul, marioneta iraniana infiintata in 1982, finantata si coordonata de catre Garzile Revolutionare iraniene, este un paravan al Teheranului, a carui imixtiune in Liban nu poate sa cada astfel sub incidenta dreptului international. La rindul sau, Hezbollahul a gasit calea de a-si demonstra atasamentul fata de cauza islamica. “Este in interesul iranienilor sa creeze agitatii in Orientul Mijlociu atit timp cit vor obtine beneficii in termenii ambitiilor lor in regiune si ai unei rezolvari favorabile a crizei nucleare”, considera Dennis Ross, fost insarcinat american in Orientul Mijlociu. Provocarea iraniana, lansata pe 12 iulie, ziua in care Consiliul de Securitate al ONU urma sa fie din nou sesizat asupra dosarului nuclear iranian, serveste doua obiective majore. Este un avertisment asupra consecintelor pe care le-ar putea avea in regiune un eventual atac al SUA asupra instalatiilor nucleare iraniene si o incercare de distragere a atentiei de la chestiunea nucleara, prin crearea de divergente intre SUA si Israel, pe de o parte, si Europa pe de alta parte. Miza nucleara a stat la baza unui joc al asteptarii, in care Statele Unite au pariat pe abilitatea ONU de a rezolva criza si mai putin pe mediatorii europeni. Iranul a preferat sa nu se pronunte hotarit, ci sa astepte momentul in care pozitia sa in cadrul unor eventuale negocieri ar deveni mai puternica. Cu cine negociaza Statele Unite? Surse diplomatice de la Washington arata ca nu se poate sti cine este cu adevarat principalul lider iranian. Partenerul de dialog poate fi presedintele Ahmadinejad, dar rolul acestuia ar putea fi subminat de eminenta cenusie, ayatollahul Ali Khamenei, liderul religios suprem. Intre cele doua institutii exista tensiuni constitutionale, arbitrate de militia fundamentalista a Garzilor Revolutionare, cea care gestioneaza fondurile imense care au apartinut fostului sah. Garzile nu sint o institutie oficiala a statului iranian, fapt pentru care sint folosite ca vehicul al finantarii Hezbollah si a aripii militare a Hamas. Conducerea laica a Iranului este apropiata in acest moment militiilor fundamentaliste, iar o negociere pe problema nucleara cu conducerea religioasa, considerata la Washington ca fiind mai receptiva la actiunile diplomatice, se poate solda cu un esec daca presedintele, sprijinit de Garzile Revolutionare, se va opune. Campion al lumii islamice Dupa incetarea razboiului dintre Iran si Irak, Teheranul s-a orientat catre zonele sunnite ale Islamului, fapt si mai evident dupa Razboiul din Golf, iar acum impinge Irakul catre un razboi civil intre siiti si sunniti. In acelasi timp, insa, este de presupus ca agenda iraniana include o crestere a atasamentului atit al Hezbollahului siit, cit si al Hamasului sunnit fata de Teheran. Mai mult, interventia SUA in Irak si in Afganistan nu a facut decit sa elimine doi competitori ai Iranului: Saddam Hussein si talibanii, lasind astfel drum liber ascensiunii iraniene. In plus, pierderile inregistrate acum de Liban in urma interventiei israeliene reprezinta tot atitea cistiguri pentru Iran, prin sentimentul antiisraelian generat.