Liderii comunisti est-germani l-au convins sa trimita tancurile. Leonid Brejnev a fost reticent fata de folosirea fortei in timpul „Primaverii de la Praga" si s-a straduit fara succes sa ajunga la o „solutie politica" cu liderii reformatori din Cehoslovacia. Fosta Republica Democrata Germana a jucat „un rol decisiv" in favoarea unei interventii militare, potrivit istoricilor. Dupa deschiderea arhivelor din acea vreme ale Comitetului Central ale Partidului Comunist al URSS (PCUS), o echipa de 60 de istorici a ajuns la aceasta concluzie. Specialistii de la Institutul Ludwig-Boltzmann pentru cercetarea urmarilor celui de-al Doilea Razboi Mondial, cu sediul la Graz (sud-estul Austriei), au putut studia nu doar procesele-verbale ale deciziilor conducerii PCUS, ci si pe cele ale dezbaterilor interne si ale negocierilor cu responsabili comunisti cehoslovaci, in randurile carora figura in principal Aleksandr Dubcek. Coordonatorul cercetarii, Stefan Karner, a aratat ca Leonid Brejnev, liderul statului sovietic si secretar general al PCUS, care avea o reputatie de „dur", a depus eforturi pentru a se ajunge la o „solutie politica" si a dorit sa impiedice o interventie militara a fortelor Pactului de la Varsovia in noaptea de 20 spre 21 august 1968. Pentru Brejnev, aceasta „solutie politica" insemna o restabilire a autoritatii Partidului Comunist Cehoslovac (PCT), Aleksandr Dubcek fiind mentinut la conducerea sa. „Agresivitatea" liderilor fostei RDG, in special a lui Walter Ulbricht, a jucat „un rol decisiv" in procesul care a dus la interventia militara, spun istoricii. Liderii comunisti est-germani se temeau ca, asemeni bulgarului de zapada, aceasta reactie s-ar putea propaga din Praga catre alte capitale ale blocului comunist din Europa de Est. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro