Tony Blair s-a alaturat celor care cer negocieri cu Damascul si Teheranul pentru pacificarea Orientului Mijlociu. Daca sprijinul iranian e putin probabil, Damascul ar putea fi rupt de aliatul sau siit. Premierul britanic, Tony Blair, a cerut Iranului si Siriei sa participe la stabilizarea Irakului, un „nou parteneriat“ fiind posibil cu aceste state daca vor renunta la finantarea gruparilor teroriste si, in cazul Iranului, la planurile nucleare. Blair a subliniat, in cadrul discursului sau de la Guildhall, de luni seara, ca, pentru a rezolva problema violentelor din Irak, trebuie gindita o strategie pentru „intregul Orient Mijlociu“, deci care sa cuprinda o solutie pentru conflictul israeliano-palestinian si pentru problemele din Liban. „O mare parte din raspunsul pentru Irak nu se afla in Irak, ci in afara granitelor sale“, a spus Blair, aratind ca Iranul a facut tot posibilul pentru a agrava haosul din Irak. Posibilitate pe viitor Unii analisti considera oferta lui Blair catre Teheran si Damasc ca o falie in alianta Bush-Blair. Purtatorul de cuvint al Departamentului de Stat american, Sean McCormack, a declarat ca, deocamdata, posibilitatea de a discuta cu Iranul pe tema irakiana (propusa asta-vara de Teheran) nu se afla pe agenda de politica externa a Washingtonului. El nu a eliminat insa complet posibilitatea unor discutii viitoare: „Daca in viitor vom dori sa recurgem la acest canal de comunicare, va fi cu siguranta o posibilitate“, a spus McCormack. Necesitatea unor negocieri cu Teheranul si Damascul se pare ca va fi si una dintre recomandarile Grupului pentru Studierea Irakului, condus de James Baker, pentru Casa Alba. Exportatori de insurgenta Iranul incurajeaza sectarianismul siit din Irak, si, conform rapoartelor britanice si americane, furnizeaza armament insurgentilor. Damascul adaposteste membri ai fostului regim irakian baathist si contribuie la insurgenta baathista. Ideea angajarii unui dialog cu Damascul si Teheranul a aparut in forta in timpul razboiului de asta-vara dintre Israel si Hezbollah: o rezolvare durabila a conflictului ar fi trebuit sa includa sponsorii Hezbollahului. Iranul si Siria detin modalitatile necesare pentru a modera pozitia Hezbollahului, dar si pe cea a Hamasului, in Palestina . Damascul, acceptabil Teheranul a anuntat de nenumarate ori ca nu va renunta la ambitiile sale nucleare, preconditie enuntata atit de americani, cit si de britanici, pentru negocieri. Totusi, presedintele Ahmadinejad a anuntat ca ar negocia cu Bush daca acesta si-ar schimba atitudinea fata de Iran. Damascul ar fi poate mult mai dispus la negocieri. Regimul lui Bashar al-Assad este unul secular, sunnit, impins de izolarea internationala catre parteneriatul cu regimul siit de la Teheran. In schimbul ajutorului acordat Occidentului pentru pacificarea Irakului, Libanului si a conflictului palestiniano-israelian, Damascul ar putea cere avantaje in politica libaneza si ca verdictul tribunalului format pentru judecarea uciderii fostului premier libanez Rafik Hariri sa „devina“ blind fata de autoritatile siriene. Atragerea Damascului la negocieri ar insemna insa ca Teheranul sa ramina fara unicul sau aliat.