Marea Britanie a celebrat discret, ca semn al unui anume dubiu privind viitorul, cea de-a 300-a aniversare a uniunii politice dintre Anglia si Scotia care i-a dat nastere la 16 ianuarie 1707. O piesa de 2 lire sterline, expozitii si initiative locale. Putine lucruri au fost prevazute marti, pentru a marca actul fondator a ceea ce este astazi Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Si, in timp ce alegerile locale urmeaza a avea loc in mai, in special in Scotia, unii agita amenintarea unei dezintegrari a Uniunii intre Anglia si Scotia. Un sondaj al BBC releva ca englezii, scotienii si galezii sunt majoritar favorabili mentinerii statului lor in uniune in cadrul Regatului Unit, dar jumatate dintre ei estimeaza ca uniunea are mai putin de un secol de trait. Ministrul britanic de finante, Gordon Brown, scotian si succesor prezumtiv al premierului Tony Blair in Downing Street, avertiza in Daily Telegraph contra riscurilor "balcanizarii Marii Britanii", expunand in linii mari o "viziune patriotica a viitorului tarii" si precizand ca trebuie "recunoscute meritele Marii Britanii, un model pentru lume demonstrand ca natiunile nu pot trai doar unele langa altele fiind mult mai puternice reunite si mai slabe separate". Sondajele acorda nationalistilor din SNP (Scottish National Party) un avans de 6 puncte asupra laburistilor la alegerile pentru Parlamentul din Edinburgh . Drapelul britanic, Union Jack, care suprapune crucea Sf. George a Angliei (rosu pe fond alb) si cea a Sf. Andrew pentru Scotia (alb pe fond albastru) pare la randul sau victima acestei tendinte de separare . Profesorul Simon Lee, de la universitatea din Hull (nord-vestul Angliei) considera ca separarea "va veni mult mai rapid decat isi imagineaza oamenii" si estimeaza ca va semana mai mult cu "un divort de catifea" ca in Cehoslovacia decat cu o dezintegrare sangeroasa ca in Balcani. Deocamdata, englezii considera ca deputatii scotieni beneficiaza de puteri prea mari la Westminster. Dupa acordul cu Scotia din 1999, deputatii din Scottish Parliament voteaza propriile legi in materie de educatie si sanatate dar la Westminster, deputatii proveniti din circumscriptiile scotiene pot vota asupra acelorasi probleme desi electorii lor nu sunt implicati. Pe de alta parte, scotienii se plang ca Uniunea ii costa suveranitatea. Scotia dispune de propriul parlament si de propriul "prim-minister" dupa devolutie, un soi de semi-autonomie care i-a fost acordata in 1999. Anglia in schimb nu are parlament propriu, cel de la Westminster fiind insarcinat cu votarea legilor pentru ansamblul Marii Britanii.