Mergeam pe Strada Stirbei Voda impreuna cu o prietena, iar afara era un frig teribil. La un moment dat ne-am oprit la un magazin si in timp ce stateam la coada vorbeam despre cat de greu ne este sa ne trezim dimineata ca sa mergem la scoala. Despre cat de nedepret este ca noi nu avem un sistem lejer de invatamant si despre alte cateva subiecte asemanatoare. In acest timp mi-am intors capul uitandu-ma pe strada in timp ce o ascultam pe amica mea vorbind. Atunci am observat un om al strazii dormind pe o bucata de carton deasupra unei guri de canalizare din care ieseau aburi. Am gresit: l-am privit superioara, judecandu-l fara sa stiu nimic despre el sau despre cei ca el. M-am gandit ca din vina lui a ajuns acolo, dar am gresit ca mi-am permis sa emit o judecata despre o categorie de oameni despre a caror suferinte nu stiam mai nimic atunci. In acel moment un alt "boschetar", caci societatea asa-i catalogheaza pe acesti oameni, trecea strada si cara mai multe pungi dupa el. Cand a ajuns in dreptul barbatului care dormea s-a oprit si a inceput sa scotoceasca intr-o sacosa voluminoasa din care a scos o patura pe care a asezat-o pe acel om care nu v-a stii vreodata cine i-a intins o mana de ajutor. Eu am gresit atunci, dar nu doar ca am gresit am si judecat gresit. Sa judeci e usor, e la indemana oricui, dar sa ajuti...asta e alta poveste, si nu-i pentru oricine.
Lucrul pe care ar trebui sa il facem cu totii, din punctul meu de vedere, este sa fim mai empatici, sa nu mai judecam oamenii, indiferent ca ii cunoastem sau nu. O veche zicala spune asa: schimbarea incepe acasa, dar eu propun o formula putin mai personala: schimbarea incepe cu noi. Cu totii visam la o lume mai buna, dar hai sa o construim impreuna.
