Cariera

#andreea marin banica #interviu #cariera #surprize surprize #unicef #tvr #tvr iasi

Andreea Marin Banica: "Nici nu mai tin minte de cand n-am mai fost angajata"

Despre Andreea Marin Banica se poate spune ca este unul dintre acei oameni care construiesc zi de zi si cauta mereu noi orizonturi in cariera. De la Facultatea de Informatica la stiri, de la emisiuni pentru copii la “Surprize Surprize”, de la radio si presa scrisa la documentare si interviuri la Hollywood, toate acestea au fost schimbari in care si-a “gasit locul” si din care a invatat pentru urmatorul pas. Despre inceputurile carierei, etapele si schimbarile importante din viata profesionala, despre liber-profesionism, dar si despre criza mondiala – toate acestea intr-un interviu special Acasa.ro cu Andreea Marin Banica.

Acasa.ro: Cum iti amintesti inceputul carierei?

Andreea Marin Banica: Inceputul carierei este departe, in urma cu vreo 15-16 ani, pe cand eram un copil de18 ani, in anul I de facultate, la Facultatea de Informatica din Iasi. Cinci fete zurlii, colege de la Matematica si Informatica, ce imparteau o camera de camin, din asa-numitul Puskin, in Copou, au vazut ele intr-o buna zi un afis pe gardul facultatii in care era vorba de un concurs la TVR Iasi , un concurs pentru un post de reporter. Au venit in camera si mi-au spus ca n-am eu curaj sa fac treaba asta, pana in acel moment erau inscrisi deja cam 200 de doritori a-l castiga. De altfel, stiau ca sunt un om ambitios si incapatanat, asa ca nu au facut decat sa ma impinga de la spate sa merg la acea competitie. Bineinteles ca am zis “ba sunt in stare” si am mers.

A fost un concurs cum nu mai exista azi, din pacate, pentru ca daca ar mai exista concursurile asa cum erau odata, nu am mai vedea pe micul ecran tot felul de oameni care mai de care mai neinstruiti, ca sa ma exprim elegant. Imi amintesc ca timp de o saptamana, in fiecare zi, am avut cate un alt fel de testare – in fata camerei, interviu, eseu, limba straina, in fine, tot felul de exercitii la care erai supus, iar la final am ramas doua fete pe acelasi post, cu cate jumatate de norma.

Deci am inceput cu jumatate de norma ca reporter la TVR Iasi, cu un salariu din care puteam sa-mi iau cate o Cola pe zi, eram innebunita la vremea aceea, atata reuseam sa-mi iau de banii aia – o Cola pe zi si uneori sa merg cu taxiul de la caminul in care stateam si pana la sediul televiziunii, in zilele cand aveam filmari deosebite si trebuia sa fiu pe tocuri. Eram o doamna, asadar!(rade)

E mult mai greu sa evoluezi cand cei din jurul tau nu te ajuta

Acasa.ro: Daca ar fi sa iti imparti cariera in mai multe etape, care ar fi acestea?

Andreea Marin Banica: Etapa 1, cea de invatacel, la TVR Iasi, indragostita efectiv de ceea ce am descoperit, de jocul acesta de idei, imagine si cuvant, de posibilitatea de a intalni atatia oameni de atatea feluri, de a le cere parerea, de a intra in vietile lor intr-un fel si de a cunoaste experiente pe care propria-ti viata nu ti le oferea. Mi s-a parut fascinant, era ca intr-o carte buna pe care, insa, o traiam eu insami, nu era o poveste departe de mine pe care doar o atingeam prin creativitate, prin imaginatie. Nu, era o poveste care mi se intampla zi de zi, asa ca eram prima care deschidea usa televiziunii la 7 dimineata, iar seara, de fapt, noaptea la ora 12, eram ultima care pleca.

Am avut dascali extraordinari la TVR Iasi, oameni care doreau cu tot sufletul sa te vada cum cresti, iar daca iti intuiau potentialul nu ezitau sa te invete, nu ezitau sa-ti dea din experienta lor, nu exista acest spirit pe care aici, la Bucuresti, l-am intalnit mai tarziu, individualist pana in maduva oaselor. E mult mai greu sa evoluezi cand cei din jurul tau nu te ajuta. Nu s-a intamplat asta, din fericire, si am pus bazele in munca asta, caramida peste caramida, invatand de toate. Nu a venit cineva care sa ma ia si sa ma “arunce” pe micul ecran, dimpotriva, multa vreme n-am aparut la televizor, ideile mele nu au fost luate in seama pana nu au fost slefuite. Am facut munca de reporter prin ploaie, noroaie si ninsoare destul de multa vreme cat sa inteleg ca nu e o munca usoara, daca vrei s-o faci temeinic si cu rezultate durabile.

Am avut sansa ca ideile mele sa fie bune si luate in seama, astfel incat am ajuns, de pilda, sa fac primul spectacol cu public, acolo, la TVR Iasi. Pe vremea aceea recuzita era formata din obiectele pe care le aduceai de la tine de acasa, nu existau obiceiurile acestea cu sponsori, cu sprijin pe care sa-l poti obtine facil la schimb cu reclama pe televizor, eram cu totii la inceput si poate ca a fost cu mult mai sanatos sa se intample asa, m-a ajutat sa construiesc temeinic, in timp.

Etapa urmatoare a fost Televiziunea Romana, sediul central de la Bucuresti, unde mi s-au intamplat doua lucruri notabile – stirile din prime-time care m-au adus in casele si atentia a milioane de oameni. Intamplarea a facut ca oamenii sa ma placa si astfel a adus rapid si oferta regizorului Valeriu Lazarov, care a vazut in mine omul potrivit la locul potrivit. Aceasta oferta mi-a deschis un orizont extraordinar, “Surprize, Surprize” nu a fost o chestiune facila, cum au vrut s-o vada unii, ci a fost unul dintre cele mai complexe spectacole de televiziune, cu o munca incredibila, cu o regie bine pusa la punct, pe parte artistica, dar cu o doza mare de spontaneitate data de povestile autentice pe care le aflam acolo, in direct, de la oameni pe care ii intalneam pentru prima data in viata.

Am invatat foarte multe lucruri tehnice, apoi am devenit directorul acestui program, pe care ca sa-l conduci era aproape de ce inseamna sa conduci o intreprindere, ca sa zic asa – oameni din departamente diferite trebuiau coordonati si tinuti in mana, oameni noi care veneau si trebuiau invatati de la zero anumite lucruri. Am mers mult pe intuitie , pe bun-simt, mi-am completat studiile in Statele Unite, facand o specializare pe PR si advertising, dar si cu valente legate de televiziune.

Apoi am calatorit foarte mult, am capatat acest drag de ceea ce numim documentar, in adevaratul sens al cuvantului si am inceput sa fac documentare in diferite colturi de lume – in Cuba, ca ultim bastion comunist, in Thailanda ca academie de turism, in Africa urcand pe cel mai inalt varf al “continentului negru”, in Irak, acolo unde soldatii nostri fierbeau zi de zi, la propriu, si in multe alte colturi de lume care mi-au adus experiente nemaipomenite.

Iar anii in care am fost reporter special la premiile Oscar mi-au facilitat apoi interviurile cu personalitati tot pe “taramul fagaduintei”, asta m-a facut sa cunosc oameni din industria filmului, astfel ca probabil n-a fost intamplatoare oferta care a urmat, aceea de a juca intr-un film.

Am venit in intampinarea intamplarilor din viata mea profesionala

Acasa.ro: Informatica, stiri, emisiuni pentru copii, din nou stiri, apoi “Surprize Surprize”, radio, presa scrisa - asadar schimbari. Cum au fost aceste schimbari pentru tine si care dintre acestea a fost cel mai aproape de Andreea, omul?

Andreea Marin Banica: Toate. Mi-am gasit locul, au fost toate trepte in evolutia mea si tocmai de aceea fiecare schimbare pentru mine a insemnat un pas firesc spre mai bine, spre mai mult. Nu mi s-a intamplat nimic nepotrivit si chiar cred ca am venit in intampinarea intamplarilor din viata mea profesionala. Am invatat foarte mult, au fost ani de zile cu nopti pe care nu le pot numi pierdute, ci muncite, am pus foarte multa pasiune in tot ce am facut. N-aveam oameni care sa-mi scrie texte, asta se intampla in televiziunea de astazi, nu la inceputul carierei noastre, n-aveam oameni care sa ma invete ce intrebari sa pun la interviuri, nu facusem o facultate de profil pentru ca eu fusesem studenta la Informatica.

Au mai fost multe lucruri pe care le-am invatat autodidact, mi-a folosit cu atat mai mult faptul ca am mai deschis o carte, ca nu mi-am format educatia numai uitandu-ma la televizor, mi-a folosit foarte mult faptul ca am cunoscut oameni de toate tipurile – educati sau mai putin educati, cu idei preconcepute sau cu orizontul clar in fata, oameni saraci, oameni bogati, oameni cu plusuri, oameni cu minusuri – de la fiecare ai ceva de invatat si doar daca esti superficial poti spune ca nu-i asa.

Andreea Marin Banica, informaticianul psiholog

Acasa.ro: Daca ar fi sa iti caracterizezi ocupatiile actuale si cele trecute prin numele unor meserii, care ar fi acestea?

Andreea Marin Banica: Informatician, jurnalist si cred ca sunt si putin psiholog, fara sa vreau, desi nu am studiat psihologia, dar munca pe care am facut-o m-a ajutat sa invat sa ascult. Cred ca e mare lucru sa stii nu doar sa vorbesti si sa te faci inteles, ci sa stii si cand sa taci si sa-l asculti pe cel de langa tine. Si nu doar sa-i dai senzatia ca il asculti ci sa ii dai si incredere prin faptele tale care urmeaza marturisirilor sale. Omul isi doreste in prima faza sa-ti vorbeasca, se deschide in fata ta si dupa aceea nu vrea sa fie dezamagit. In cazul meu, asta s-a intamplat - oamenii care mi-au vorbit n-au fost dezamagiti si de aceea am mers impreuna cu fidelitate inainte. Si de aceea, desi de un an de zile am ales sa ma retrag din televiziune, facand programe punctuale doar, atunci cand consider eu ca e oportun, iata ca nu sunt deloc uitata. Nu spun ca nu ar fi bine uneori sa am mai multa liniste, dar e si un motiv de satisfactie profesionala sa vezi ca oamenii sunt interesati de ce fac, si mai ales de ce fac in profesie si nu de ce fac acasa.

Acasa.ro: Emisiunea “Surprize Surprize” a fost o emisiune foarte importanta in peisajul media romanesc, iar numele tau este asociat cu aceasta emisie. In timp ai capatat si un apelativ legat de aceasta emisiune - “Zana Surprizelor” - care probabil va ramane in continuare in mintile oamenilor. Ti-ai modelat cariera in functie de acest lucru?

Andreea Marin Banica: Probabil asa este si nici nu vreau sa anulez asta. Sunt 9 ani din viata mea care au fost foarte plini, in care doar am construit. Numele acesta este un compliment pentru mine, insa nu ma pot agata de el pe viitor. De altfel, cred ca am facut foarte clar diferenta in momentul in care am spus punct. Este un proiect extraordinar din viata mea, dar pot sa fac altfel lucrurile pe viitor – evoluez, ma maturizez, am acum alte responsabilitati, cred ca am acumulat pana acum o experienta pe care o pot folosi la un alt nivel, si ca femeie de afaceri si ca om care se implica pe taram umanitar, deci nu stau sa ma leg de o experienta trecuta ca si cum nu sunt in stare de mai mult decat atat. Nu pot trai din amintiri.

Stiu cum e sa ai succes, dar sa-ti petreci Craciunul singur


Acasa.ro: Viata personala vs. cariera – care dintre cei doi termeni este prioritar pentru Andreea Marin Banica?

Andreea Marin Banica: Negresit, este foarte clar ca prin tot ce am facut cel putin de la sfarsitul anului trecut si pana astazi am definit clar optiunea mea: familia pe primul loc. De altfel, imi organizez programul in functie de prioritatile din familia noastra. Cred ca femeia este cea care tine familia unita, asa ca este datoria mea sa pun tot sufletul in asta. De fapt, de aici imi vine inspiratia, de aici imi vine forta - din dragostea pe care o am acasa.

Stiu foarte bine cum e sa ai un succes extraordinar, cum e ca milioane de oameni sa te voteze apasand pe butonul de la telecomanda doar ca sa te vada si sa te intorci acasa, intre patru pereti, si sa-ti petreci Craciunul singur. Am trait si varianta asta si nu cred ca asta este ceea ce-mi doresc. Acum, cand vad ce inseamna sa ai caldura de acasa, caldura barbatului tau si iubirea unui copil caruia i-ai dat viata si e suflet din sufletul tau, nu mi-as mai dori deloc sa ma intorc la experienta trecuta. A fost o etapa in evolutia mea, dar merg inainte si nu inapoi.

Acasa.ro: Liber-profesionist sau angajat: ce ai alege?

Andreea Marin Banica: Angajat nu mai sunt de foarte multa vreme, cu Televiziunea Romana nu am mai avut statut de angajat de multi ani. Am lucrat pe contract cu Televiziunea Romana pe proiecte diferite, cu firma domnului Lazarov pe diverse proiecte, cu mari firme nationale sau internationale pe proiecte de publicitate, dar nici nu mai tin minte de cand n-am mai fost angajata.

Cred ca aceasta este o tendinta fireasca pentru un om care este pe picioarele lui si poate sa faca ceva de unul singur, ca om care sa conduca un business mai mic sau mai mare , nu e neaparat sa conduci o institutie cu sute de angajati. Cred ca trebuie sa faci ceea ce te pricepi, in felul in care te pricepi, sa inveti mereu pentru ca autosuficienta nu are ce cauta intr-un demers in care vrei sa fii maine mai bun decat azi.

Andreea Marin Banica si criza mondiala


Acasa.ro: Si pentru ca este un subiect de actualitate, criza financiara…

Andreea Marin Banica: Nu ma afecteaza…deocamdata, multumesc lui Dumnezeu.

Acasa.ro: Cum crezi ca va afecta aceasta criza piata muncii din tara noastra?

Andreea Marin Banica: Am observat deja ca lucrurile au luat amploare, ca sunt firme care falimenteaza, ca exista oameni care lucreaza la bugetele lor intr-un alt fel decat au facut-o pana anul acesta, incercand sa reduca din cheltuieli, sa reduca din personal. Nu este si cazul muncii mele, acesta este avantajul atunci cand nu produci ceva care sa insemne volume imense, ci te joci cu ideile tale, cu creativitatea ta. In orice caz, criza nu este o chestiune care sa fie o bucurie pentru cineva. Atunci cand nu ii este bine partenerului tau de afaceri, pe viitor nu o sa-ti fie bine nici tie pentru ca lucrurile merg mana in mana. Eu una imi doresc sa se rezolve situatia asta cat mai repede.

Daca oamenii isi doresc sa fie voluntari alaturi de mine, inseamna ca sunt pe drumul cel bun

Acasa.ro: Pe blogul tau din ce in ce mai multi oameni cer sa ti se alature ca voluntari. Crezi ca e un nou “val” in Romania, isi doresc romanii asta?

Andreea Marin Banica: Cred, pur si simplu, ca exista mesaje care pot sa ajunga la sufletul oamenilor. Asa cum ceea ce eu fac de atatia ani de zile, repetandu-le anumite principii, anumite idei in care cred cu toata fiinta mea, tot la fel fac si altii, astfel ca s-au adunat deja cativa oameni in tara asta, care pot misca lucrurile inainte prin forta binelui, pur si simplu. Fara smecherii, fara substrat de proasta calitate, ci pur si simplu prin forta binelui. Esti un magnet pentru ceilalti daca stii sa-ti expui ideile clar, simplu, fara a vorbi in asa fel incat omului sa-i trebuiasca un dictionar alaturi ca sa te poata intelege si nu doar pe limba lui, ci si pe limba sufletului lui. Atata vreme cat oamenii isi doresc sa intre in actiuni voluntar alaturi de mine, acesta este un semn ca sunt pe drumul cel bun. Iar eu le voi oferi curand oportunitatea pe care o solicita.

Acasa.ro: Ce “surprize” mai pregateste Andreea Marin Banica pentru perioada urmatoare?

Andreea Marin Banica: Deocamdata sunt implicata in trei mari campanii - campania mondiala Pampers UNICEF, campania nationala Citeste cu mine si campania pentru copiii autisti, deci pentru moment nu reusesc sa vad mai departe de atat. Sunt trei proiecte mari la care lucrez in urmatoarele luni – in ianuarie plec din nou in Africa pentru a implementa fondurile adunate din Romania, alaturi de reprezentantii Pampers si reprezentantii UNICEF, urmeaza sa plec din tara din nou in februarie pentru un alt proiect umanitar de amploare pe care vreau sa-l aduc la noi in tara, este ceva ce nu s-a mai realizat la noi, nu stiu daca o sa-mi reuseasca, in acest moment este doar pe hartie, dar sunt foarte optimista din moment ce vorbesc despre el.

Blogul va capata o noua fata si noi utilitati, insa despre asta vom vorbi la inceputul anului viitor, “Business Woman” va avea in curand o surpriza pentru cititorii revistei, printr-o asociere extraordinara, pe care insa o vom face publica in momentul in care ea va deveni cat mai concreta. Fireste ca anul ce vine va aduce niste surprize si din partea mea, insa despre acestea vom vorbi la momentul potrivit.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cariera

Top

Cauta-ti perechea