“Sunt ce sunt astazi si datorita dascalilor pe care i-am avut” – aceasta este sintagma care ar trebui sa ne treaca prin minte atunci cand ne gandim la profesorii care ne-au ajutat sa intelegem din tainele vietii si sa deprindem cunostinte care ne vor ajuta probabil pe tot parcursul vietii.

Gradinita, scoala primara, scoala generala, liceu sau scoala profesionala , facultate sau colegiu, studii post-universitare - aproape un sfert din viata fiecaruia inseamna scoala, educatie, invatare. Iar in toate aceste etape ale vietii exista niste oameni care ii stau alaturi copilului, apoi adolescentului si mai apoi tanarului care incepe sa te maturizeze: profesorii. Fie ca se numesc educatori, invatatori, profesori, lectori, asistenti, preparatori sau profesori universitari , acesti oameni ce poarta generic numele de cadre didactice sunt cei care lasa, fiecare in parte, cate o amprenta in formarea tinerilor ce le trec prin maini.

Profesorul - profesiune de mentor

“Nici o profesiune nu cere posesorului ei atata competenta, daruire si umanism ca cea de educator pentru ca in nici una nu se lucreaza cu un material mai pretios, mai complicat si mai sensibil decat este omul in devenire... ancorat in prezent, intrezarind viitorul si sondand dimensiunile posibile ale personalitatii, educatorul instruieste, educa, indeamna, dirijeaza, cultiva si organizeaza, corecteaza, perfectioneaza si evalueaza neincetat procesul formarii si desavarsirii calitatilor necesare omului de maine”, spunea un intelept despre meseria de profesor.

Profesorul, asa cum este cunoscuta aceasta meserie pentru societate, este una dintre cele mai vechi ocupatii din lume. Fie ca se numeau maestri, invatatori, mentori sau intelepti, profesorii au avut intotdeauna un statut aparte in societate. Pe vremuri, la sate si in micile orase, invatatorul, preotul si doctorul erau personajele cele mai respectate in comunitate, oamenii de care toata lumea asculta si se rusina, iar tanarul care era luat novice de catre unul dintre acestia era norocosul care va reusi in viata.

Statutul de profesor se dobandeste destul de usor, ar spune unii. Adolescentul care isi doreste sa devina profesor poate apela la mai multe cai: poate urma un liceu pedagogic, care dupa absolvire ii aduce statutul de educator incepator si poate profesa in gradinite, sau poate merge la liceu si alege apoi o facultate de Stiinte (Matematica, Fizica, Biologie etc), Litere (pentru a putea preda Romana), Limbi straine (Engleza, Franceza, Germana etc.), care dupa absolvire ii poate deschide usile unei institutii de invatamant preuniversitar . Pentru a preda este necesara insa si absolvirea unui curs de psiho- pedagogie , care se preda in timpul facultatii si care ii invata pe cei ce doresc sa isi faca o cariera din activitatea la catedra cum sa ii inteleaga pe copii, cum sa abordeze diverse situatii, cum sa abordeze situatiile dificile – in cateva cuvinte, ii invata cum sa ii invete pe altii.

Si profesorul invata

Urmeaza apoi treptele pe care tanarul trebuie sa le parcurga pana la a ajunge la stutul de profesor gradul I : titulariat, stagiatura, definitivat, apoi examenele de grad. “Pana sa ajungi profesor plin trebuie sa inveti mereu, sa tot dai examene, sa tot fii inspectat. Nu ca dupa ce iti iei si gradul I nu inveti. Profesorul care se respecta invata toata viata, este obligat sa fie la curent cu tot ce misca in domeniul lui, ca sa poata sta drept si neincurcat in fata elevilor sai, mai ales in perioada asta de schimbari”, spune Maria Cotescu, profesor de geografie la un liceu din Bacau.

Pentru a deveni profesor universitar trebuie de asemenea urmate mai multe grade si examene: preparator, asistent, lector; este necesara apoi activitate de cercetare si, pentru a putea obtine aceste titluri universitare, este necesar ca respectivul cadru universitar sa publice carti care sa fie rezultatele propriilor cercetari. “Tot acest proces in care te formezi tu insuti si ii formezi si pe altii, respectiv pe studentii carora le predai, te duce la statutul de profesor universitar deja tarziu, atunci cand deja ai imbatranit. De aceea noi mai glumim si spunem ca nu o sa mai apucam sa mancam painea de profesor universitar”, marturiseste Radu, asistent universitar in cadrul Facultatii de Fizica.  

Profesorul, om cu dorinte si dificultati

Toate aceste eforturi pe care cadrele didactice trebuie sa le depuna, nu doar cu cei pe care ii invata, cat si pentru a capata un statut si mai bun, ii fac sa doreasca sa le fie recunoscute meritele, inclusiv financiar. In ultimii ani cadrele didactice au tinut capul de afis al stirilor datorita grevelor si disputelor pe care le-au avut cu reprezentantii statului, pe tema salarizarii.

“Noi, cei mai tineri, avem un statut destul de dificil. Au fost luni in care am luat 5-6 milioane salariu, din care trebuia sa traiesc o luna intreaga. Eu unul am fost norocos ca locuiesc inca cu mama si ca eram prins intr-un proiect international de cercetare, de unde mai luam niste bani, insa nu vreau sa ma gandesc la colegii mei care nu ii au pe parinti aici si trebuie sa stea cu chirie sau in camin, este de-a dreptul frustrant”, adauga Radu.

Nici cadrele didactice cu ceva mai multa vechime nu stau cu mult mai bine. “In invatamantul preuniversitar se castiga destul de prost, am impresia ca cei care ne conduc nu se gandesc ca avem si noi la randul nostru de platit intretinere, de cumparat mancare, de intretinut copii. De haine si alte lucruri de genul asta nici nu mai spun, oricum elevii ne-o iau cu mult inainte la capitolul vestimentar si nu stiu  daca se gandeste cineva ca de fapt cand plecam de la scoala sau cand ne aflam in fata acestor copilasi, mai degraba ne frustram, lucru care nu ajuta nicicum procesul predarii”, povesteste Maria Cotescu.

Care sunt cele mai importante calitati pe care trebuie sa le aiba un om pentru a fi dascal? “In primul rand sa iubeasca copii, sa fie un bun comunicator, sa fie intelegator, sociabil, sa vrea sa invete mereu si sa impartaseasca din ce are, sa nu puna partea financiara pe primul loc, sa vrea mereu sa se redescopere ca sa nu se plafoneze”, astfel ar descrie omul profesor Carmen Ion, profesoara de romana la un liceu bucurestean.

Care sunt problemele cu care se confrunta cadrele didactice?

Profesorii se confrunta si ei cu probleme. “Una, pentru mine cel putin, este sa tii pasul cu elevii tai. Ei au la dispozitie acum atatea surse de informare, cum ar fi de exemplu Internetul, cu care noi nu prea suntem obisnuiti. Eu una a trebuit sa ma apuc de invatat cum se umbla pe net pentru ca incepusem sa ma simt inferioara elevilor mei. Si ma felicit ca am facut-o pentru ca acum ii pun sa citeasca diverse lucrari pe diverse pagini de internet, lucrari la care altfel nu am avea acces. Ar mai fi apoi problemele de ordin financiar, insa pe acestea eu una nu as vrea sa insist”, povesteste Ruxandra Inea, profesor de romana in Bacau.

Dupa ce anul trecut profesorii au iesit in strada, amenintand cu blocarea anului scolar, respectiv universitar, situatia se anunta dificila si in acest an. Dupa ce au primit promisiuni de crestere etapizata a salariului, incepand cu finalul anului trecut, cadrele didactice se vad puse in fata unei amanari sau chiar anulari a masurii promise, din cauza problemelor economice produse de criza mondiala . Liderii sindicali au amenintat cu greva inca de la inceputul anului, atunci cand noul Guvern a lasat sa se inteleaga faptul ca majorarea cu 50 de procente promisa de cabinetul Tariceanu nu va fi acordata in acest an. In locul acestei cresteri salariale a fost acordata insa o majorare cu pana la 28%, cel mai mare procent fiind directionat catre profesorii debutanti.