Sa taguim mai repede decit ei

Utilizatorii decid ce conteaza si ce nu, mai ales cind nu mai e la moda sa faci surfing, ci tagging. Daca vroiati sa va prindeti despre ce e articolul de fata si ati fi avut la dispozitie un tag-cloud, v-ar fi luat mai putin de 5 secunde sa va dati seama daca va intereseaza sau nu. Cuvintele care apar cel mai des ar fi fost afisate cu un font mai mare si o privire in diagonala ti-ar fi aratat imediat harta textului. Structura internetului e una rizomatica, in care orice punct conectat la retea poate deveni centru de propagare a informatiei. Oricare din cele peste 71 de milioane de bloguri (mai 2007, indexate de Technorati) poate deveni oricind sursa de prima mina. Daca stirea a fost taguita cum trebuie. In societatea informationala orice poate deveni stire. Pentru ca am fost destul de bine dresati de mediile de comunicare “analogice” sa ne luam zilnic dozele de “info despre ceilalti”, stirile vin in flux continuu. Mai ales de cind oricine poate sa bloguiasca. Prin peste 20 de miliarde de site-uri trebuie sa stii sa te dai ca sa nu te pierzi. Daca pina acum metodele de organizare a informatiei digitale au fost marcate de trecerea de la o colectie de « directoare » (Yahoo, ’96) la indexare de cuvinte-cheie ( Google , ’98), schimbari dictate de companii si nu de utilizatori, in 2.0 lucrurile stau invers. Utilizatorii decid ce conteaza si ce nu, mai ales cind nu mai e la moda sa faci surfing, ci tagging. Adica sa-ti lasi amprenta pe tot ce-ti trece prin click. Peste 30% din utilizatorii de internet eticheteaza ce gasesc pe net si, chiar daca nu-si spun neaparat opinia ci doar selecteaza tag-uri puse de altii, dau credit unui produs media care este in egala masura “info” si “entertainment”. Tag-urile vor descrie nu doar tipul de stire ci si relationarea cu aceasta. Adica fix opinia ta. Faptul ca toata lumea tag-uieste ce i se pare interesant sta la baza agregatoarelor sociale de stiri gen del.icio.us, reddit sau digg, unde revista presei e "in facere " 24/24. Nu se lucreaza in schimburi ca in presa traditionala ci se mesteca stiri in continuu. Popularitatea unui fapt nu e dictata de contracte, ci doar de numarul de marcari ale unui link, care-l urca sau coboara intr-un clasament dinamic. De tag-uirea foto se ocupa toti membrii flickr.com, metoda dovedindu-se a fi extrem de eficienta pentru clasificarea si calificarea unui continut care in stare naturala e haotic si abstract (foto). Serviciul de tagging oferit de flickr a fost de la inceput atit un instrument usor de folosit cit si o sursa de inspiratie pentru aplicatii interactive (cautati “flickr mashups” si Tagnautica). Pe linga descrierea pozelor in cuvinte-cheie flickr permite si etichetarea separata a anumitor portiuni de imagine, trendul in taggingul contextual (si colaborativ) fiind adaptat si cotinutului video. In platforme cum ar fi Viddler poti nu doar sa gasesti un fisier pe baza tag-urilor cautate (ca pe youtube) ci si sa cauti si sa marchezi momente specifice dintr-un clip, cu tag-uri si comentarii care se refera exclusiv la acele portiuni. Arhivele audio sunt organizate pe last.fm, serviciu proaspat cumparat de CBS, printr-o interfata de etichetare care te lasa sa fii critic muzical pentru tot ce “se asculta”. Metadata pe care o adaugam continutului retelei ne confirma dependenta de informatie, pe care o cultivam pentru ca implica si opiniile personale. Daca popcorn-ul ca metafora a produsului media static, adresat unui target volatil, se aplica inca televiziunii, in cazul agregarii sociale de stiri vorbim mai degraba de chewing-gum. Pe care-l primim fie usor mestecat de ceilalti, care au apucat sa-l taguiasca inaintea noastra, fie in tipla, neclasificat. Participam in egala masura la transformarea internetului intr-un mediu semantic in care interactiunile sociale din jurul stirilor sunt la fel de importante si vizibile ca stirile in sine. Nu va mai trece mult timp pina cind toata informatia din virtual va fi accesabila prin nori de tag-uri (Quintura.com) care vor reprezenta atit categorii cit si verdictul opiniei globale. Si daca n-avem incredere in masele din care facem si noi parte si nu ne convine sa devenim sclavii gusturilor celorlalti nu avem decit o solutie: sa taguim mai mult si mai repede decit ei. Tagging - un sport universal Faptul ca toata lumea taguieste ce i se pare interesant sta la baza agregatelor sociale de stiri gen del.icio.us, reddit sau digg, unde revista presei e "in facere" 24/24. Popularitatea unui fapt nu e dictata de contracte, ci doar de numarul de marcari ale unui link, care-l urca sau il coboara intr-un clasament dinamic. De taguirea foto se ocupa toti membrii flickr.com, metoda dovedindu-se a fi extrem de eficienta pentru clasificarea si calificarea unui continut, care in stare naturala, e haotic si abstract. Pe linga descrierea pozelor in cuvinte-cheie, Flickr permite si etichetarea separata a anumitor portiuni de imagine, trendul in taggingul contextual (si colaborativ) fiind adaptat si cotinutului video. In platforme cum ar fi Viddler poti nu doar sa gasesti un fisier pe baza tagurilor cautate (ca pe youtube.com), ci si sa cauti si sa marchezi momente specifice dintr-un clip, cu taguri si comentarii care se refera exclusiv la acele portiuni. Arhivele audio sint organizate pe last.fm, serviciu proaspat cumparat de CBS, printr-o interfata de etichetare care te lasa sa fii critic muzical pentru tot ce “se asculta”. Un tag este un cuvint-cheie sau un termen asociat cu un anume tip de informatie (text, poza, articol, muzica, videoclip), care ajuta la clasificarea si indexarea informatiei, simplificind procesul de cautare si de selectie.