Dupa ce acum mai bine de un deceniu au inceput sa revolutioneze din temelii conceptul de comunicare, noile tehnologii si ultimele gadgeturi ivite pe piata se pregatesc sa redefineasca un nou domeniu: literatura. Astfel, jumatate din best-sellerurile japoneze au prins curaj mai intii pe telefonul mobil. Mai mult, primele trei pozitii apartin unor debutanti care si-au facut intrarea in literatura cu astfel de romane, potrivit „New York Times“.
Republicate pe hartie, ele au ajuns sa domine literatura nipona, cu toate ca pana nu de mult au fost considerate un subgen nedemn de tara care se lauda cu primul roman al umanitatii, „Povestea lui Genji“.
La fel ca majoritatea romancierilor de celular, Rin, o tanara de 21 de ani, a folosit un singur nume pentru a-si semna cartea, „Daca tu“, scrisa pe parcursul a sase luni in ultimul an de liceu.
A butonat paragraf dupa paragraf in timp ce se deplasa spre slujba ei cu jumatate de norma, iar apoi a uploadat rezultatul final pe un site dedicat autorilor in devenire. Dupa ce vizitatorii i-au votat tragica poveste de dragoste drept cea mai buna dintre toate postarile, romanul lui Rin a fost intrupat intr-un volum cartonat de 142 de pagini.
„Mama nici nu stia ca scriam un roman, asa ca nu m-a crezut cand i-am zis ca voi publica o carte. S-a convins ca spuneam adevarul doar cand a aparut in librarii“, a povestit ea. „Daca tu“ n-a stat mult pe rafturi, fiind vanduta in peste 400.000 de exemplare. A devenit astfel a cincea cel mai bine vanduta carte in Japonia anului trecut.
Primul loc a fost ocupat de romanul „Cerul dragostei“, al debutantei Mika , recent ecranizat. Peste 20 de milioane de persoane l-au citit inainte de a fi publicat pe hartie, atrase de povestea lacrimogena in care sunt amestecate dragostea, violul, sarcina si boala, elemente specifice genului. „Cerul dragostei“ incorporeaza ticurile verbale si atitudinea noii generatii, precum si omniprezenta telefoanelor mobile.
Majoritatea romanelor de celular au in centru povesti de dragoste si sunt alcatuite din propozitii lapidare, caracteristice SMS-urilor. Concizia elimina intriga complexa a romanelor traditionale, personajele nu au timp sa se dezvolte, iar dialogurile sint la mare pret, constata criticii. „Romanele de celular n-au nevoie de asa ceva.
Cititorii isi pierd senzatia de familiaritate daca te limitezi la un anumit loc de desfasurare a actiunii“, spune in replica romanciera Mika Naito (36 de ani), care marturiseste ca s-a apucat recent de noul tip de literatura la sfatul editorului ei. Rin este si ea de acord ca romanele traditionale ii lasa reci pe colegii ei de generatie: „Nu citesc operele clasicilor deoarece frazele sint dificil de inteles, stilul este livresc, iar intrigile nu sint acordate pe structura lor sufleteasca“.
Daca generatia pentru care cititul se rezuma in principal la benzi desenate a ridicat in slavi noile creatii, lumea literara a tras un semnal de alarma in privinta calitatii acestora. Coperta numarului din ianuarie al publicatiei de gen „Bungaku-kai“ a pus chiar intrebarea: „Vor ucide romanele de celular «autorul»?“.
Rin spune ca tabara conservatoare are si ea partea ei de dreptate. „Inteleg de ce japonezii mai inaintati in virsta nu vor sa ne recunoasca creatiile drept romane. Paragrafele si frazele sint prea simpliste, iar povestile prea previzibile. Cu toate astea mi-ar placea ca romanele de celular sa isi gaseasca un loc alaturi de cele clasice“, marturiseste ea.
Romanul de celular a luat nastere in 2000, dupa ce site-ul japonez Maho no i-rando a permis utilizatorilor sa-si posteze creatiile si sa le voteze pe cele mai reusite. Tinerii japonezi au accesat pagina web mai mult de pe celulare decit de pe calculatoare, iar apoi s-au apucat sa scrie ei insisi, folosind, de asemenea, telefoanele mobile.
„Nu e ca si cum ar fi vrut sa scrie si celularele le-au stat la dispozitie. Din contra, putem spune ca telefoanele mobile le-au inspirat aceasta dorinta“, a subliniat Chiaki Ishihara, expert in literatura japoneza de la Universitatea Waseda. De altfel, multi dintre noii romancieri nu au mai scris niciodata literatura, dupa cum nici cititorii lor nu au parcurs romane traditionale. Site-ul japonez nu plateste autorii, iar rasplata financiara vine abia in momentul in care romanele se muta pe hirtie.
Noul tip de literatura s-a infiltrat treptat si in China. In 2004, scriitorul Qian Fuchang a decis sa-si reduca romanul „In afara fortaretei asediate“ la doar 4.200 de caractere, iar apoi l-a distribuit catre posesorii de celulare sub forma unei serii de 60 de mesaje, a cite 70 de caractere. Potrivit BBC, el si-a vindut cu 11.000 de euro drepturile asupra cartii, care se comercializase foarte bine in forma printata.
Cei interesati de imbinarea dintre haiku si Hemingway , asa cum i-a descris „NY Times“ cartea, au putut, de asemenea, sa-si foloseasca celularele pentru a accesa varianta integrala a romanului, postata pe o pagina web, sau pentru a-l asculta. Popularitatea in crestere a romanelor de celular a nascut o dilema: „Este posibil ca un roman de celular sa nu fie compus pe un telefon mobil, ci sa fie redactat pe un computer sau scris de mina?“.
„Cand un roman este tastat de la un computer, ritmul narativ rezultat este diferit de cel nascut in urma redactarii pe un telefon mobil. Fanii inraiti n-ar incadra o asemenea lucrare in categoria romanelor de celular“, ofera un raspuns Keiko Kanematsu de la Goma Books, editura axata pe noul tip de romane. Nu toti sint insa de parere ca unealta de scris defineste genul.
Romanciera Mika Naito marturiseste ca isi scrie textele pe calculator, apoi le trimite pe telefonul mobil, unde le editeaza. Spre deosebire de tinerii romancieri de celular, ii este mai la indemina sa isi compuna romanele pe un PC.
Literatura romana de link
Chiar daca nu au cochetat inca cu SMS-urile, autorii autohtoni nu sint straini de romane care au capatat viata in spatiul virtual. Ruxanda, fosta studenta, si-a publicat romanul „Trenul foamei“ pe blogul personal (//trenulfoamei.wordpress.com).
In fiecare dintre cele treizeci de capitole postate zi de zi sint relatate aventurile unei studente in Romania. Alexandru Bradut Ulmeanu, asistent universitar la Facultatea de Jurnalism a Universitatii Bucuresti, a avut si el o tentativa pe //blogroman. blogspot.com, unde a inclus discutii pe MIRC.
Experimentul literar virtual „Submarinul iertat“, semnat de eseista clujeana Ruxandra Cesereanu si de Andrei Codrescu, a stirnit inclusiv interesul Editurii Brumar, care a decis sa-l publice. Poemul de 70 de pagini, aparut in 2007, este rodul a zeci de e-mailuri schimbate de cei doi timp de doua luni.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
