IT & C

Predictiile lui Arthur C. Clarke

Binecunoscutul scriitor de science fiction care a murit recent la venerabila varsta de 90 de ani, Arthur C. Clarke, a lasat in urma nu simple fictiuni interesante, poate, numai din punct de vedere literar ci uneori adevarate viziuni asupra modului in care stiinta si tehnologia ar trebui sa se dezvolte. Astfel, BBC News a facut un adevarat inventar al ideilor stiintifice din opera romancierului care au devenit sau nu realitate.

ascensor1. Ascensorul spatial

Ascensorul spatial era alcatuit in conceptia lui Arthur C. Clarke dintr-o fasie de material special, intinsa intre o naveta spatiala si o ancora de pe Pamant. Liftul ar fi trebuit sa ajute la transportul diferitelor materiale de pe Pamant in spatiu si inapoi.

Ideea, care apartine de fapt unui om de stiinta rus din secolul XIX , Konstantin Tsiolkovsky, a aparut mai elaborat in romanul lui Clarke din 1979 “Fantanile Paradisului”, in care inginerii construiesc un ascensor spatial pe varful unui munte situat pe o insula fictiva. Romancierul si-a elaborat ideea intr-o lucrare mai tehnica din 1981: “Ascensorul spatial: experiment de gandire sau cheie a universului!”

Ideea nu a ramas numai in paginile de S.F., iar NASA a incercat prin cateva proiecte sa apropie de realitate conceptia, dezvoltand mai noile nanotehnologii care ar pune la dispozitie materialul potrivit format din nanotuburi de carbon care sa faca conexiunea intre o naveta spatiala si Pamant.

gardian2. Gardianul spatial

Aceasta este una dintre predictiile romancierului care a devenit realitate. Ea pleaca de la romanul “Rendezvous cu Rama” aparut in 1972 si in care este imaginat un proiect: ‘Gardianul Spatial’, un sistem de aparare pe planeta noastra care sa preintampine eventuale ciocniri cu asteroizi.

In roman, sistemul reuseste sa detecteze o sonda spatiala extraterestra sub forma unui asteroid, dar proiectul Gardianului a devenit realitate in anul 1992, cand NASA a pus bazele unui proiect de monitorizare a Obiectelor din Apropierea Pamantului, care cartografiaza cerul in cautarea acestor asteroizi care ar putea pune in pericol planeta.

In romanul sau “Ciocanul lui Dumnezeu”, Sir Arthur a imaginat o sonda spatiala care aterizeaza pe un asteroid cu directia Pamant pentru a-i deturna cursul. Ideea a devenit realitate in 2005 cand o sonda japoneza a aterizat pe asteroidul Itokawa, cu toate ca devierea cursului unui asemnea corp ceresc ramane de domeniul S.F.-ului.

goestationar3.        Sateliti de comunicatie

Ideea nu apartine lui Clarke, dar el a dezvoltat-o intr-un articol din 1945 in care propunea folosirea de sateliti in orbita geostationara care sa formeze o retea de comunicatii globala. Caracteristica cheie a unui satelit care orbiteaza Pamantul la exact 35.786 km deasupra ecuatorului este viteza lui care o egaleaza pe cea a rotatiei Pamantului, astfel incat satelitul ramane tot timpul deasupra aceluiasi loc.

La numai 19 ani de la lucrarea romancierului, in 1964, primul satelit geostationar, Syncom 3, a fost pus in orbita. Cu ajutorul acestuia au fost facute primele transmisii trans-pacifice TV, de la jocurile olimpice din Tokyo in SUA. Acum, retelele de sateliti inlesnesc comunicatiile telefoanelor mobile si transmisiile TV peste tot in lume; de asemenea, predictiile meteorologice se folosesc de sateliti.

atomic4. Calatoria atomica

Primul roman al lui Arthur C. Clarke, “Prelude to Space”, imagineaza o naveta spatiala, denumita Prometheus, care sa fie propulsata in spatiu cu ajutorul enerigiei atomice rezultate in urma fuziunii atomului. Imaginatia autorului a fost egalata in timpul Razboiului Rece de catre inginerii americani, al caror proiect Orion prevedea tocmai propulsarea navetei cu ajutorul unor mici bombe nucleare. URSS incercase la randul ei sa faca acelasi lucru, dar satelitul Cosmos 954 lansat in 1978 s-a prabusit in Canada, contaminand zona cu radiatii.

NASA a incercat la randul ei sa puna la punct un priect similar, denumit chiar Prometheus, care in cele din urma a murit.

arthur15. Creierul nemuritor

Arthur C. Clarke a dezvoltat unele idei cu privire la descarcarea mintii si, deci, a personalitatii umane din invelisul trupesc actual in masini mult mai sofisticate in romanul sau “3001: Ultima Odisee”. In acesta fictiune, mintea umana va putea beneficia intr-un viitor indepartat de masini atat de performante in care sa se reuseasca stocarea intregii noastre personalitati.

Astfel, fiintele rezultate – pentru ca ar trebui stabilit faptul daca aceia vor mai fi oameni – ar putea sa calatoreasca in univers fara navete speciale, trupul mecanic devenind o adevarata naveta pentru o minte plutitoare prin cosmos.

Acestea sunt abia unele din multele idei expuse intr-o tesatura fictionala care nu a ignorat niciodata detaliul stiintific si cautarea sensului lui si pe care Arthur C. Clarke a reusit sa ni le redea intr-un mod inimitabil.

 

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro

 

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele