O si mai scurta istorie a timpului de Steven Hawking

In paginile Daily Telegraph, binecunoscutul fizician Steven Hawking face o si mai scurta istorie a timpului ce s-a scurs de la aparitia cartii sale “Scurta istorie a timpului”, din care aflam cat de mult am inaintat spre aflarea secretelor ultime ale universului si cat ne mai ramane. Motivat mai degraba de o puternica dorinta de a cunoaste secretele universului si motivul existentei noastre in acest ansamblu, decat de reci calcule fara sens, fizicianul Steven Hawking ne duce de mana in gand prin istoria fizicii ultimului secol ghidat permanent, in ciuda conditiei sale, de speranta gasirii unei teorii definitive si inglobante a universului. Intrucat, desi fizica a adunat o baza de date impresionante in ultimele secole cu privire la existenta universului dar cand ajunge in fata intrebarii ultime cu privire la cauza si motivul existentei universului, fie datorita unui proces arbitrar fie prin vointa divina, stiinta ramane neputincioasa, Steven Hawking ne destainuie faptul ca desi a plecat la drumul cercetarii cu speranta ca sfarsitul secolului va aduce multasteptata teorie care sa dea seama de intregul univers, pe masura ce stiinta a inaintat in ultimii 20 de ani, asteptarile s-au mai diminuat, dar intentia persista. Cautarea de-o viata a marelui fizician a stat in incercarea de a gasi aceasta teorie prin unificarea celor doua mari teorii care explica doua regiuni diferite ale universului: nivelul macro, al stelelor si galaxiilor (reprezentat de teoria relativitatii a lui Einstein ) si nivelul micro, al subparticulelor (reprezentat de teoria cuantica). Astfel, o teorie a totului trebuia sa uneasca in principiu gravitatia si cuantica, pentru a se ajunge la o teorie cuantica a gravitatiei, ceea ce fizicianul credea ca va fi posibil in proportie de 50% pana la sfarsitul secolului pe cand scria “Scurta istorie a timpului”. In opinia fizicianului, o teorie a totului ar fi trebuit sa cunoasca mintea lui Dumnezeu. Pe masura insa ce fizica a inaintat, universul a capatat noi si noi formulari datorate noilor descoperiri. S-a ajuns, intr-adevar, prin incercarea de a imita la o scara mica energiile care anima universul la unificarea a trei forte care dau seama de functionarea lui, electromagnetismul si fortele nucleare slaba si tare. Cu toate acestea, gravitatia nu se lasa prinsa intr-o teorie alaturi de celelalte. Teoria generala a relativitatii desi face predictii de-o mare acuratete la nivel macro si deduce faptul ca o data universul trebuie sa fi fost minuscul, nu reuseste sa descrie aceasta stare de inceput, asa cum nu reuseste sa dea seama de ceea ce se intampla in cadrul gaurilor negre. Acesta este exact si punctul in care contributia marelui fizician este apreciata, intrucat el a incercat sa aplice mecanica cuantica la nivelul gaurilor negre. Steven Hawking ne descrie momentul de bucurie pe care l-a avut cand si-a data seama ce implicatii poate sa aiba aplicatia sa. La nivelurile subatomice descrise de mecanica cuantica, universul arata foarte diferit de ordinea pe care o arata la nivel macro: particulele se afla intr-un dans nebun pe o scena in care apar si dispar in mod cu totul impredictibil. La acest nivel, nici macar existenta nu este sigura, intrucat chiar si in vid o pereche alcatuita dintr-o particula si o antiparticula poate aparea pentru scurtul timp in care elementele se anihileaza reciproc, disparand din existenta. Plecand de la aceste presupozitii, fizicianul se intreba ce se intampla la marginea unei gauri negre cu aceasta pereche, in acele regiuni ale spatiului in care materia, lumina si energia dispar. El a descoperit ca, trecand de o anumita limita, perechea nu dispare cu totul, ci un membru al ei scapa absorbtiei, astfel incat se poate spune ca gaurile negre nu sunt chiar atat de negre: ele emit radiatii cunoscute sub numele lui Hawking. Radiatia raspandeste energia gaurii negre, ceea ce inseamna ca aceasta se va micsora cu incetul si va disparea printr-o explozie finala. Descoperirea a constituit un important pas inainte in unificarea teoriei relativitatii si a teoriei cuantice intr-o noua teorie. Ceea ce ar ramane de facut acum este un mod de aduce mecanica cuantica in sanul gaurii negre si de a o potrivi cu celelalte legi care guverneaza universul. Pare insa ca aceasta unificare nu se poate face fara multiplicarea dimensiunilor care guverneaza universul nostru: 3 spatiale si una temporala. Potrivit celei mai cunoscute teorii care incearca o explicatie globala, teoria stringurilor, universul nostru ar fi de fapt o bula imersata intr-un multiunivers, ceea ce pentru Hawking este o invitatie la smerenie: daca odata credeam ca suntem in mijlocul universului, apoi ca soarele este, acum aflam ca este posibil ca universul nostru sa fie unul printre multe altele. In ciuda faptului ca speculatiile nu tin loc de cunoastere, fizicianul este totusi optimist spunand ca evolutiile stiintei ne fac cel putin sa punem intrebari mai bune si sa obtinem raspunsuri mai bogate. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro