Pastram in conturile noastre de e-mail oportunitati de afaceri, adrese, numere de telefon, planuri personale si multe alte informatii. Intr-un fel, e ca si cum am avea o biblioteca plina cu dosare confidentiale. La un moment dat, informatiile respective sunt facute publice, fara ca noi sa ne explicam in ce fel s-a realizat acest lucru. Cum sa reactionam in astfel de situatii? Cui sa ne adresam mai intai? Fapta respectiva este o infractiune, iar cercetarea ei este de competenta politiei si a procuraturii. Totusi, va sfatuim sa meditati temeinic inainte de a apela la oamenii legii.
Atentie la parola
Iata motivul. Mai toate serviciile de e-mail atentioneaza chiar de la inregistrare. Contul dumneavoastra de e-mail va fi protejat prin intermediul unei parole . Va sfatuim sa nu dezvaluiti nimanui aceasta parola. Noi nu suntem raspunzatori pentru consecintele dezvaluirii parolei. Potrivit statisticilor, cele mai multe accesari neautorizate ale unor conturi de e-mail se fac de catre persoane care au aflat parola contului, direct sau indirect, chiar de la proprietarul acestuia. Textul de atentionare are, in acelasi timp, si o alta valoare: unii furnizori de e-mail declara ca nu e treaba lor sa ancheteze astfel de cazuri. In situatia in care utilizatorul reclama la furnizorul serviciului de e-mail faptul ca s-a produs o accesare neautorizata a contului sau, va primi un raspuns clasic deja: Probabil ca ati dezvaluit parola contului. Din pacate, nu putem face nimic sa va ajutam.
Nu exista solutii-minune
Ce va ramane de facut in fata unui astfel de raspuns? Fapta in sine - accesarea neautorizata de catre un hacker - se probeaza foarte greu.
Nu exista un program-minune care da acces direct si imediat la un cont de e-mail. Cu ani in urma, se folosea metoda fortei brute - se incercau miliarde de parole, pana cand se gasea cea potrivita. Acum majoritatea furnizorilor de servicii de e-mail au implementat solutii de securitate, care blocheaza accesul la contul respectiv in momentul in care se introduce o parola gresita de mai multe ori la rand.
Exista insa si situatii in care accesul neautorizat la un cont de e-mail poate fi dovedit relativ simplu. Daca s-a folosit o metoda care lasa urme si daca acestea nu au fost sterse de atacator, ar trebui sa poata fi prelevate prin intermediul rapoartelor de trafic inregistrate de serverul de e-mail. Se poate afla, spre exemplu, adresa IP a computerului de la care s-a realizat accesul, urmand ca ulterior, pe baza unui mandat emis de autoritatile competente, sa se identifice cat mai exact computerul-suport al infractiunii. In cazul fericit in care computerul este al unui utilizator casnic, lucrurile pot evolua, in sensul identificarii faptuitorului. Aceste situatii sunt insa extrem de rare.
De regula, avem de-a face cu atacuri puse la cale din cafenele-internet (hackeri amatori) sau cu atacuri realizate prin intermediul unor computere-zombie, controlate de la distanta.
Autoritatile si furnizorii nu coopereaza
Politistii se urnesc greu cand vine vorba de infractiuni de tipul violarii secretului corespondentei electronice. Pe de o parte, este foarte adevarat ca multe persoane striga mai intai Hotul! si ulterior isi aduc aminte ca au dezvaluit chiar ele parole de acces. Pe de alta parte, sunt dese situatiile in care primul politist pe care partea vatamata il intalneste pur si simplu nu intelege cum vine treaba cu infractiunea reclamata.
In situatia conturilor gratuite de e-mail, gazduite de obicei pe servere celebre din strainatate (Gmail.com, Yahoo.com etc.), lucrurile se complica si mai tare. In aceste cazuri, problemele abunda atunci cand este nevoie sa se dovedeasca accesul neautorizat. Utilizatorul trebuie sa-si probeze, in primul rand, calitatea de proprietar al contului. In anticiparea acestui moment, este util (desi nu suficient intotdeauna) sa completati toate campurile formularului de inregistrare (adresa alternativa de e-mail, intrebarea secreta, raspunsul secret etc.). In unele cazuri, faptul ca utilizatorul stie ce informatii a completat la inregistrare este echivalent cu recunoasterea calitatii sale de proprietar al contului.
O problema cu mult mai grava este nepasarea marilor servicii de furnizare de e-mail. Este notorie lipsa de cooperare dintre furnizori si autori-tatile care ancheteaza cazurile de acces neautorizat.
Dovada care nu e proba
Conform statisticii, cel mai adesea se incearca accesarea contului de e-mail al sotului/sotiei. Chiar daca tentativa reuseste si se constata infidelitatea, un e-mail si mai ales unul obtinut pe cai ilicite (violarea secretului corespondentei) nu este acceptat ca proba in instanta.
Cam la fel stau lucrurile in cazul angajatorilor tentati sa citeasca e-mail-urile salariatilor, din dorinta de a evita scurgerile de informatii. Chiar daca ar avea cunostinta de fapte reprobabile ale angajatilor in urma citirii mesajelor acestora, patronii ar fi neputinciosi in fata unui judecator.
In Codul Penal se precizeaza clar la articolul 195: Deschiderea unei corespondente adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicari efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanta, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Legea nr. 161 din 2003, in capitolul III, dedicat prevenirii si combaterii criminalitatii informatice, sanctioneaza, de asemenea, interceptarea, fara drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publica si care este destinata unui sistem informatic , provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueaza in cadrul unui sistem informatic. Fapta sus-mentionata constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Unii angajatori romani aplica modelul american, prevazand in regulamente de ordine interioara obligatia salariatilor de a accepta scanarea e-mail-urilor personale. O astfel de practica este la limita legalitatii si nu garanteaza succesul in cazul unui proces. Ar fi chiar indicat ca angajatorul sa gaseasca o alta cale pentru a se debarasa de salariatul prins in offsaid: fie prin demitere cu o motivatie legala, fie convingandu-l sa demisioneze.
