Cercetatorii au reusit sa descopere poate una dintre cele mai importante supernove de pana acum, a carei particularitate consta nu numai in raritatea sa dar si in efectul pe care il poate produce prin initierea procesului de formare a planetelor.
Modul inedit in care s-a produs supernova SN2006GY i-a uimit si incantat pe astofizicienii care au observat-o si care declara ca este una dintre cele mai mari explozii din univers, informeaza Popular Science.
In mod normal, moartea unei stele duce fie la formarea unei gauri negre fie la formarea unei stele neutronice, un pulsar. Iar procesul este urmatorul: stelei care sta sa moara ii explodeaza straturile exterioare, iar ceea ce ramane se impacheteaza formand o gaura neagra sau un pulsar.
Ceea ce s-a intamplat insa cu aceasta stea este mult diferit: in loc sa urmeze calea obisnuita, ea a explodat cu totul, fenomen foarte rar cu implicatii importante in formarea sistemelor planetare.
Un astfel de eveniment poate avea loc numai pentru stele masive, de 150 de ori mai mari decat cele precum soarele nostru, rezultand in anihilarea totala a corpului ceresc. Astrofizicienii sustin ca acest fel de eruptie a ajutat la insamantarea cosmosului cu metale grele precum fierul, proces care in cele din urma a permis formarea planetelor.
Etapele giganticei supernove:
Procesul de fuziune mentine steaua stabila
Inauntrul stelelor hidrogenul fuzioneaza formand heliu, iar energia eliberata de aceste reactii – sub forma razelor gama – incalzesc materia stelei impingand-o in afara. Aceasta forta este contrabalansata de presiunea exercitata de gravitatie care tinde la o micsorare a stelei. Atata timp cat cele doua forte se afla intr-un oarecare echilibru, steaua ramane stabila.
Marimea stelei creeaza o situatie inedita
In cazul majoritatii stelelor forta gravitationala castiga lupta. Steaua ramane fara atomi care sa fuzioneze si nu poate sa genereze destula energie pentru a contra-ataca. Astfel, steaua colapseaza fie intr-o gaura neagra fie intr-un pulsar, iar straturile superioare explodeaza. Cu toate acestea, steaua SN2006GY era atat de mare si a ramas stralucitoare pentru atat de mult timp incat rezultatul a fost diferit in momentul mortii sale.
O moarte neobisnuita
Una dintre explicatiile furnizate de astrofizicieni este data de asa-zisul model al ‘instabilitatii pereche’ care se poate aplica numai pentru stele masive. O data ce temperatura in interiorul stelei ajunge la peste 1.000.000 de grade Celsius, razele gama nascute din fuziunea nucleara din miez se transforma in mod spontan in perechi de particule formate din electroni si gemenii lor de antimaterie, pozitronii.
Un sfarsit termonuclear
In acest caz, razele gama care reuseau sa contrabalanseze forta gravitationala nu mai exista, iar aceasta reuseste sa comprime steaua transformandu-i miezul intr-o consistenta data de fier si nichel. In momentul in care miezul ajunge la temperatura de 3.000.000 de grade Celsius, se produce o reactie termonucleara care anihileaza, prin explozie, steaua cu totul, nelasand nimic in urma.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
