IT & C

Apophis, asteroidul care ar putea distruge lumea

Daca Pamantul ar fi lovit, atmosfera terestra s-ar transforma intr-un nor dens de praf, care ar ascunde Soarele timp de mai multi ani. Un asteroid de 400 de metri in diametru se indreapta spre Pamant si oamenii se pregatesc sa-l intampine. In anul 2013 se vor face unele masuratori cu radare speciale, in urma carora specialistii de la NASA si din intreaga lume se vor reuni si vor decide ce masuri putem lua. Daca va fi nevoie, omenirea se va mobiliza si va trimite o misiune spatiala in 2024, pentru a devia cursul asteroidului Apophis cat inca nu e prea tarziu. Fiecare mica planeta din Sistemul Solar , putin stralucitoare, cu orbita cuprinsa intre orbitele lui Marte si Jupiter, se numeste – teoretic – asteroid. Intre cele doua planete exista insa cateva sute de mii de „bolovani", dintre care numai cateva sute sunt destul de mari si au trasee prin apropierea Pamantului, astfel incat sa fie considerate un pericol pentru Terra. Apophis (al carui nume in limba greaca inseamna „Distrugatorul") a intrat in atentia astronomilor abia in anul 2004, cand calculele traiectoriei sale au aratat ca el se va apropia periculos de mult de Pamant, in anul 2029, cand va ajunge pana la 36.350 de kilometri de noi. Asta, daca nu cumva, intre timp, se va lovi de ceva care il va devia de la cursul lui obisnuit, facandu-l sa se indeparteze sau sa se apropie si mai tare. Daca atunci Pamantul va scapa, Apophis va reveni (pe traseul de intoarcere) in anul 2036, cand tot calculele spun ca va trece mult mai aproape, ajungand pana la doar 8.000 de kilometri de Terra. Cat de mare este riscul? NASA monitorizeaza 127 de asteroizi periculosi Daca ne va lovi acest pietroi spatial, viata pe planeta noastra va fi probabil complet distrusa. Din fericire, riscul unei ciocniri este mic, de numai 1 la 5.500, pentru anul 2036. Dar asta e valabil numai atat timp cat Apophis nu-si schimba traiectoria in urma ciocnirii cu un alt asteroid. Conform calculelor efectuate de astronomi, daca totul decurge defavorabil, adica daca Apophis (numit candva si MN4) are o traiectorie care ne va lovi, in anul 2013 el va trece printr-un coridor spatial de numai 600 de metri, unde va trebui sa fie zarit de pe Pamant si unde, datorita pozitiei celorlalte planete, radarele il vor putea identifica cu precizie. Plasarea lui in zona respectiva ar indica, fara dubiu, ca asteroidul ar putea lovi Pamantul in anul 2036 si va trece mult mai aproape de noi in 2029, comparativ cu cei 36.350 de kilometri calculati initial. Pana in 2013 nu putem face decat speculatii si, din acest motiv, responsabilii NASA au anuntat ca amana luarea unei decizii privind planurile de deviere a pietroiului distrugator pana dupa masuratorile din 2013. „Chiar daca vom monitoriza in permanenta traseul asteroidului Apophis, vom decide daca este cazul sa organizam o misiune spatiala abia dupa analiza datelor furnizate de radare in 2013, cand vom sti sigur daca exista riscul unei coliziuni cu Terra", a raspuns Mary Cleave, director adjunct la Departamentul „Stiinte" al NASA, solicitarii Fundatiei B612, care a cerut, in octombrie 2006, agentiei spatiale sa prezinte un raport despre Apophis. De cand s-a format, in urma cu 4,5 miliarde de ani, Pamantul a fost deseori lovit de asteroizi sau comete. Aceste obiecte celeste, numite pe scurt NEO (de la Near Earth Objects, adica Obiecte din Apropierea Pamantului) sunt un permanent pericol pentru noi. Desigur, efectul asupra Terrei depinde de dimensiunile obiectului cu care ne ciocnim. Astfel, orice obiect intre 130 si 300 de metri dia­metru poate produce pagube imense intr-un perimetru destul de larg, dar nu va provoca o catastrofa planetara. Sub 130 de metri pericolul este mic, pagubele fiind mai mari doar daca impactul are loc intr-o zona locuita, caz in care ar putea muri cateva zeci de persoane. Peste 300 de metri diametru, in functie de zona unde va lovi (in ocean sau pe uscat) exista riscul distrugerii vietii pe Pamant. La peste un kilometru in diametru, insasi planeta este afectata, putand pierde o portiune sau suferind o contopire cu NEO, in urma impactului rezultand una sau mai multe planete, toate diferite de Terra. Incidente-surpriza ne pot juca festa Nu exista niciun dubiu asupra faptului ca, in viitor, Pamantul va suferi un impact cosmic devastator. Singura intrebare la care nu stim sa raspundem este doar „cand va avea loc acest dezastru"? Avem dovezi certe ca planeta noastra a mai experimentat astfel de ciocniri, care au jucat un rol major in disparitia in masa a unor specii, de-a lungul istoriei Pamantului. Noi facem diverse calcule, unele chiar foarte savante, dar nu putem vorbi decat de „evenimente mai mult sau mai putin probabile". Certitudini nu putem avea, din cauza asa-ziselor accidente. De exemplu, in anul 1994, cand cometa Shoemaker-Levy 9 se apropia de Jupiter, astronomii au trasat traiectoria ei si ne-au „asigurat" ca ea va trece pe langa uriasa planeta fara nicio problema. De trecut, a trecut, dar problemele au fost „cat casa". Fara niciun motiv aparent, cometa s-a rupt in 21 de fragmente, dintre care unele aveau diametrul de peste doi kilometri! Incidentul nu a facut mare valva, pentru ca pietroaiele incinse au cazut pe Jupiter, nu peste noi, dar astronomilor le-a inghetat „camasa in spinare" gandindu-se ca un astfel de „accident astronomic" se poate intampla oricand si in apropierea Terrei, cu oricare dintre asteroizii sau cometele ce trec pe langa noi... Ce putem face ca sa ne aparam? Orice obiect ceresc ce pluteste prin Sistemul Solar ne poate face oricand o surpriza. Cand aceasta constatare a devenit certa, oamenii au inceput sa se ingrijoreze. Din fericire, numai unul dintr-o mie de asteroizi are o traiectorie care trece pe langa Pamant. In anul 1991, Congresul SUA a ordonat oamenilor de la NASA sa supravegheze cerul si sa faca o „harta" a amplasarii pietroaielor NEO, astfel incat sa devina clar, pentru toata lumea, cam cat de mare este pericolul. Atunci s-au infiintat primele grupuri de studiu ale asteroizilor si cometelor, care au ca sarcina si gasirea unor metode viabile de aparare preventiva, prin distrugerea sau devierea lor, inainte de a fi prea tarziu. Deocamdata facem harti In 1992 s-a infiintat „Spaceguard Survey" (garda de supraveghere a spatiului). In 1994, Camera Reprezentantilor a permis NASA sa colaboreze cu orice alta agentie spatiala din lume, astfel incat omenirea sa aiba, in cel mult zece ani, caracteristicile orbitelor tuturor asteroizilor si cometelor cu un diametru mai mare de un kilometru, care isi intersecteaza traiectoria cu cea a Pamantului. Si totul parea sa fie O.K. Dar in 2004, cineva a atras atentia ca si asteroizi precum Apophis, care nu au un diametru decat de cateva sute de metri, pot spulbera civilizatia umana. Ca atare, in 2005, Congresul american a intervenit din nou si a cerut celor de la NASA sa extinda studiul si asupra NEO mai mici, dar care au peste 140 de metri in diametru. Aceasta cartografiere a cerului va fi terminata abia in 2020. Echipa care se ocupa de program se numeste Pan-STARRS si inca nu a terminat de detectat nici macar obiectele ceresti de peste un kilometru. Ei au identificat deocamdata 127 de obiecte "potential periculoase" si estimeaza ca numarul total va fi de cateva sute. Astronautul Rusty Schweikart spune insa ca aceste "ghiceli" nu sunt deloc precise si, la fel de bine, numarul asteroizilor care ne-ar putea lovi candva ar putea fi de cateva mii. Fundatiile ofera sprijin financiar Cum marii magnati ai lumii sunt si ei in acelasi pericol ca fiecare dintre noi, ingrijorati de mersul prea lent al cercetarilor, ei au infiintat mai multe fundatii care sa verifice progresul si sa ofere finantari importante celor care propun ceva concret si realizabil. Cea mai cunoscuta organizatie de acest fel este Fundatia B612, care a reusit sa puna la punct un proiect prin care s-ar putea devia un asteroid, prin folosirea unui asa-numit „tractor gravitational" , inventat de doi astronauti NASA, Ed Lu si Stan Love. Un alt proiect la care au contribuit cei de la B612 este amplasarea unui transponder radio pe asteroidul Apophis, in anul 2019. Conform acestuia, daca dupa masuratorile din 2013 se va dovedi, fara dubiu, ca „Distrugatorul" vine spre noi, o nava spatiala va pleca spre Apophis si il va intalni in anul 2019, undeva pe drum. Astronautii vor plasa pe asteroid aparatura de supraveghere, care le va permite savantilor de pe Terra sa faca„socoteli" de mare precizie privind traiectoria lui viitoare. Daca si dupa aceste calcule va reiesi ca Apophis vine exact spre noi, incepand din anul 2024 se vor lansa cate misiuni vor fi necesare pentru devierea sau distrugerea acestuia. Presedintele Fundatiei B612 este nimeni altul decat astronautul Rusty Schweikart, care a fost unul dintre membrii echipajelor Apollo, din anii ’60. Intrebat recent daca este multumit de acest plan general de actiune, el a dat un raspuns ingrijorator. "Sunt de acord, in principiu, dar detaliile nu ma lasa sa dorm linistit. Toate calculele NASA se bazeaza pe rezultatele unor masuratori facute cu radare invechite, care nu ne garanteaza ca socotelile lor sunt corecte". Japonezii au trimis o naveta pentru a testa noile tehnologii In anul 2005, japonezii au lansat prima misiune spatiala, fara astronauti, care si-a propus atingerea unui asteroid in miscare si amplasarea pe suprafata lui a unei statii radio . Planul, pe hartie, era simplu: naveta trebuia sa zboare foarte aproape de asteroid si cu aceeasi viteza cu acesta. In timpul apropierii maxime, un pachet greu, care continea o statie de emisie radio, urma sa fie aruncat pe asteroid si, teoretic, datorita legii lui Newton, el ar fi ramas acolo, insotind pietroiul in zborul lui. Naveta cu motoare ionice Hayabusa a facut doi ani pana langa asteroidul Itokawa, dar n-a reusit sa plaseze statia radio. In schimb a facut doua aterizari pe asteroid si a prelevat probe. Misiunea a fost plina de incidente triste: doua dintre cele trei motoare ionice, ce functionau pe baza de argon ionizat, s-au stricat si gazul lichefiat, folosit pe post de combustibil, s-a pierdut in spatiu. Cu chiu, cu vai, japonezii de pe Terra au reusit sa reorienteze naveta si sa o indrepte spre casa. Conform calculelor, peste trei ani ea ar trebui sa ne furnizeze primele informatii culese direct din tabara „dusmanului". Dar nimeni nu poate garanta ca Hayabusa va ajunge intreaga pe Pamant.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele