Cel mai puternic experiment de fizica din istorie, acceleratorul de particule Large Hadron Collider, se transforma cu repeziciune intr-unul dintre cele mai reci locuri din univers, in incercarea de a recrea conditiile de dupa Big Bang.

Laboratoarele CERN de la granita dintre Franta si Elvetia au intrat in ultimele stadii de coborare a temperaturii acceleratorului de particule large hadron collider ( LHC ) la 1,9 grade Kelvin (-271 de grade Celsius), temperatura mai rece decat cea a spatiului cosmic indepartat, informeaza BBC .

In imensul sau tunel subteran, LHC a fost echipat cu mii de magneti, aranjati intr-un inel intins pe 27 de kilometri, ce vor fi mentinuti in aceste conditii glaciale prin folosirea heliului lichid. Daca totul merge perfect, procesul de racire ar urma sa dureze circa doua saptamani.

In momentul de fata, sase din cele opt sectoare ale LHC au intre 4,5 si 1,9 grade Kelvin, desi toate sectoarele masinariei au fost coborate la 1,9 grade Kelvin la un moment dat, in ultimele luni.
Prin comparatie, temperatura din regiunile indepartate ale universului este in jur de 2,7 grade Kelvin (-270 de grade Celsius).

Pentru a obtine campuri magnetice mari fara a consuma prea multa energie, a fost necesar ca magnetii sa fie “superconductori”, mai exact sa aiba proprietatea (manifestata de unele materiale la temperaturi foarte scazute) de a canaliza curentul electric cu rezistenta zero si foarte putina pierdere de energie, explica Roberto Saban, responsabil pe divizia hardware.

Heliul da dovada de proprietati spectaculoase la 2,2 grade Kelvin (aproape -271 de grade Celsius), devenind “superlichid”, ceea ce ii permite sa dirijeze caldura foarte rapid si sa fie un racitor extrem de eficient.

Magnetii LHC trebuie sa fie supusi si unor examinari electrice in urmatoarele cateva saptamani, pentru a li se testa capacitatea de a face fata unei intensitati de pana la 12.000 de amperi. Fiecare sector al acceleratorului de particule contine in jur de 200 de circuite electrice, iar circuitele pot ingloba pana la 154 de magneti sau doar unul. Cand acceleratorul de particule va fi pornit, va functiona la cinci trilioane de electroni-volti, apoi va fi oprit pe parcursul iernii, astfel incat magnetii sa poata fi invatati cu energii de sapte trilioane de electroni-volti.

Totodata, inainte ca LHC sa fie pornit pentru prima data, razele de protoni trebuie sa fie incarcate cu energii ridicate, intr-un lant de acceleratoare de particule numite “injectori”.

De indata ce masinaria va fi rece, operatorii vor injecta razele in inelul principal, in directii opuse, strecurandu-le prin fiecare sector al LHC, cu o viteza apropiata de cea a luminii, pana cand vor inchide cercul. La puncte prestabilite de-a lungul tunelului, razele se vor ciocni una de alta cu o forta cataclismica, iar un sistem de sincronizare va fi folosit pentru ca sectoarele sa se comporte ca si cum ar fi un sigur dispozitiv.

Oamenii de stiinta spera sa descopere noi particule printre sfaramaturile acestor ciocniri, care sa ofere indicii legate de nasterea universului.