Europa este "dependenta de energie", a constatat presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, si ar trebui ca pana in 2020 sa reduca cu o cincime gazele de sera emise in atmosfera prin arderea combustibililor lichizi. Pentru a se ajunge la acest obiectiv, statele europene ar trebui sa produca mai multa energie din surse alternative (pana la o cincime din necesarul total), dar si sa creasca eficienta combustibililor fosili, si in special a carbunelui, resursa care alimenteaza jumatate sau mai mult din orice economie a lumii. Dincolo de vorbele frumoase si de stabilirea unor obiective ambitioase, UE nu a prezentat si eventuale instrumente care sa le faca posibile. Europenii ar putea insa sa importe know-how -ul japonez, de vreme ce timp de trei decenii (dupa criza petrolului din anii '70) Japonia a imbunatatit continuu tehnica arderii carbunelui, in asa fel incat sa dea mai multa energie, dar si sa emita mai putin dioxid de carbon in atmosfera. Japonezii au fost nevoiti sa fie eficienti in conditiile in care, dupa ce majoritatea minelor japoneze au fost inchise in anii '90, intregul necesar trebuia importat. In plus, cum Japonia importa carbunele din aproximativ sapte tari mari producatoare, aveau de-a face intotdeauna cu un amestec format din mai multe tipuri de carbune. Au fost dezvoltate softuri care sa calculeze eficienta calorica a fiecarui soi de carbune si care stabilesc ulterior care combinatii sunt cele mai fiabile, dar si ce cantitate de emisii elibereaza in atmosfera. Apoi, pentru arderea sa mai eficienta, sunt folosite doua metode: ciclul combinat al gazificarii (carbunele este transformat in gaz, iar impuritatile sunt extrase inainte de combustie) si metoda, inca experimentala, a gazificarii intr-un sistem format dintr-o celula de alimentare, o turbina de gaz si o turbina cu aburi. Cu ajutorul acestor metode, eficienta "termala" japoneza a crescut in doar cativa ani cu zece procente. In prezent, China, cea mai mare consumatoare de carbune a lumii, dar si Tailanda, Indonezia, Filipine , Vietnam, Malaiezia si India importa tehnologia japoneza numita generic a "carbunelui curat". Gestul Japoniei de a impartasi cunostintele in acest domeniu cu alte state nu este unul altruist, scrie The Japan Times . Japonia incearca de fapt sa-si asigure propria supravietuire si sa se asigure ca aceste state (care sunt principalele exportatoare de carbune catre Tara Soarelui Rasare) isi vor utiliza resursele rational, pentru ca ele sa ajunga pentru mai mult timp. Expertii japonezi au calculat, de pilda, ca, datorita tehnologiei de economisire impartasita Chinei, eficienta centralelor chineze ar putea creste si ea cu zece procente. Aceste procente inseamna ca, anual, China ar putea economisi 200 de milioane de tone de carbune - adica intregul necesar al Japoniei pe un an!