Printre putinele ramasite lasate in urma de civilizatia azteca sunt si doua manuscrise care detaliza modul in care populatiile de pe continentul american reuseau sa tina socoteala: simboluri de maini, inimi, oase si sageti reprezentau diferite marimi in care era impartit pamantul.

Aztecii au trait in Mexic in secolele XIV – XVI si sunt faimosi pentru modul in care sacrificau oameni ca ofrande in cinstea zeilor. Cercetatorii Barbara Williams de la Universitatea din Wisconsin si Maria del Carmen y Jorge de la Universitatea Nationala Autonoma din Mexico City arata insa ca particular este si modul in care aztecii numarau si nu numai religia lor: ei foloseau propriile forme aritmetice, precum inimi, maini si alte simboluri ca alternative pentru fractii, in scopul masurarii si inregistrarii parcelelor de pamant, informeaza Daily Telegraph.

Nu foarte diferit de modul in care guvernele moderne opereaza o parcelare foarte exacta si atenta a pamantului in scopul taxarii, administratorii azteci erau foarte scrupulosi cand era vorba de pamant si impartirea lui. Dar in loc sa foloseasca un sistem zecimal, asa cum facem noi plecand de la numarul degetelor noastre, ei foloseau un sistem cu o baza de 20.

Manuscrise matematice

Cu toate ca spaniolii au distrus aproape toate urmele culturii aztece dupa ce i-au cucerit, doua manuscrise din secolul XVI au reusit totusi sa scape: anume Vergara si Santa Maria Asuncion, care surprind detalii cu privire la proprietati de teren din preajma Mexico City, unul dintre cele mai importante regate aztece intalnite de spanioli.

Manuscrisele apartin culturii Acolhua care nu detinea un alfabet ci folosea simboluri, precum egiptenii antici. In prima parte a fiecarui manuscris exista o trecere in revista detaliata a familiilor care locuiesc orasele din zona respectiva, iar intr-o alta sectiune sunt desenate parcelele de pamant ale fiecarei familii.

Sistemul matematic

Lungimea parcelelor este masurata folosind simbolurile liniilor (o unitate) si punctelor (20 de unitati). Liniile si punctele stau in stransa legatura cu unitatea de masura a aztecilor: o vergea cu o lungime de aproximativ 2.5 metri. Ocazional, apar desenate inimi, maini si sageti pe marginea parcelelor care dau seama de lungimi mai mici decat cea standard, de 2.5 m.

In ultima sectiune a manuscriselor, proprietatile gospodariilor apar din nou dar cu o notatie complet diferita. In 1980, Williams si profesorul Herbert Harvey au resit sa descifreze aceasta notatie aratand ca face referire la ariile suprafetelor. Plecand de la modul in care aztecii calculau ariile, cercetatorii au putut sa arunce o privire in aritmetica lor, iar rezultatele arata ca modul in care gandeau nu era foarte diferit de al sumerienilor sau romanilor.

Facand mici deductii, cercetatorii au reusit sa stabileasca masurile efective ale simbolurilor. Astfel, doua sageti echivalau cu o vergea, cinci inimi cu doua vergele, cinci maini cu trei vergele, cinci oase cu o vergea si trei brate tot cu o vergea. Rezultatele s-au dovedit valide deoarece folosind sistemul descifrat s-a ajuns la masuratorile facute chiar de azteci.

Dar azatecii nu au folosit fractiile asa cum le intelegem noi astazi, astfel incat in loc sa gandeasca in termeni de jumatate de parcela ei foloseau o sageata in loc de doua (cat masura o vergea).

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro