O noua carte arata ca trecutul indepartat al Pamintului prezice crizele viitoare ale omenirii: sute de milioane de oameni se vor refugia din calea secetei in secolul urmator. Primavara se intoarce spre latitudinile nordice si in multe locuri se va asterne mai devreme decit este normal. Verile vor fi mai calde, toamnele mai blinde, iar iernile viitoare isi vor pierde „muscaturile“ aspre de dupa Pleistocen. Acestea sint o parte dintre concluziile volumului „The Great Warming“, scris de antropologul englez Brian Fagan. Acesta demonstreaza ca schimbarile de climat din secolul XXI au multe in comun cu un precedent istoric, „Perioada calda medievala“, instalata in regiunea Atlanticului de Nord intre anii 800 si 1200, care a modelat societatile de-a lungul globului, afectind prin secete prelungite vestul Statelor Unite sau generind cel mai uscat climat din Africa de Est, se arata pe editia online a publicatiei „Christian Science Monitor“. Ducind cititorii inapoi in aceste timpuri, dar si in „Mica “, antropologul spune ca „istoria arata cum seceta poate destabiliza o societate si poate duce la colapsul ei“. „Perioada calda medievala“ a fost o vreme in care agricultura s-a dezvoltat rapid, aducind prosperitate europenilor. In alte parti insa, lipsa ploilor si surplusul lor au adus cu ele foame, epidemii de ciuma si razboaie. Aceasta „transa“ de incalzire globala a fost urmata de „Mica era glaciara “, care a durat din 1300 pina la mijlocul secolului al XIX-lea si a readus frigul in Europa si America de Nord. De atunci, temperatura globala medie a inceput sa creasca incet, dar hotarit, fiind acompaniata de salturi uriase ale productiei agricole si de sporirea populatiei umane. Astazi, expertii in probleme climatice sustin ca, in ultimii 20 de ani, temperatura a inregistrat o crestere alarmanta si se asteapta una si mai mare. Antropolog de meserie si profesor la Universitatea din California, Brian Fagan vede in sezoanele de recolta si tiparele climatice un prolog pentru un viitor apropiat confruntat cu problema apei. Autor al best-sellerului „The Little Ice Age“, Fagan atrage atentia asupra a ceea ce el numeste „ elefantul tacut din camera“: seceta. Pe masura ce calotele glaciare se topesc si ghetarii dispar, generind cresterea nivelului marilor, regiunile costale de ses ar putea fi intr-adevar inundate, aducind cu sine milioane de refugiati din calea naturii. Scenariul nu este bazat doar pe modele compute-rizate sofisticate, ci si pe schimbarile de climat de acum 500 de ani din Arctic, Europa, China, emisfera sudica si America. Diferenta dintre atunci si acum este faptul ca schimbarile de climat sint mai rapide in zilele noastre, iar efectele secetei in secolul urmator vor afecta sute de milioane de oameni, unii traind in cele mai prospere natiuni, pe care Fagan le vede nepregatite sa se descurce cu problema imputinarii surselor de apa. „Secetele poarta un pret economic ridicat. Secetele produse in Marile Cimpii de Marea Furtuna de praf din America (The Dust Bowl) in 1934-1940 au umplut de cicatrice o intreaga generatie. Trei milioane si jumatate de oameni si-au parasit paminturile“, scrie el. In plus, antropologul britanic ii ghideaza pe cititori si spre „locuri de judecata“ globale, unde vremea uscata a doborit popoare intregi. De exemplu, populatia Mimbres din Chaco Canyon, New Mexico , maiasii din peninsula Yucatan, Mexic, si sofisticatii cambodgieni din Angkor Wat au inflorit in vremuri de continua doar pentru a pieri in urma secetei. Schilodirea sociala cunoscuta de americani dupa uraganul Katrina va ajunge loc comun, scrie Fagan. Antropologul subliniaza si pericolul ce pindeste zonele desertice din Africa, unde episoadele de ariditate actuale prezic dezastre si mai mari, dar si pe milioanele de asiatici dependenti de apa proaspata asigurata de ghetarii himalayeni in curs de disparitie. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro