Cercetatorii elvetieni au creat o colonie de roboti virtuali dotati cu genom ( cod genetic ) dezvoltat pentru a identifica factorii ce influenteaza evolutia comunicarii intre organismele sociale. Proiectul, finantat de Uniunea Europeana, se numeste ECAgenti (agenti personificati si comunicatori). Obiectivul este dezvoltarea unei noi generatii de roboti ce vor putea interactiona intre ei si cu mediul inconjurator fara ca interventia omului sa fie necesara. De asemenea, este studiata evolutia comportamentului in grupuri mici, unde exista legaturi de rudenie. Pentru aceasta, oamenii de stiinta elvetieni au creat roboti ale caror actiuni, dar si procesorii ce depisteaza informatiile venite pe cale "senzoriala" sunt inscrise in coduri genetice artificiale. Echipa cercetatorului Laurent Keller a construit mici dispozitive robotice, de 20 de cm inaltime, puse pe roti, dotate cu camere de luat vederi, senzori si genomul programat, care le dicteaza raspunsul fata de stimulii din mediul inconjurator. Comunitatea este formata din robotei programati sa traiasca in medie doar doua minute. Miniroboteii, ale caror genoame artificiale au fost programate sa sufere mutatii si recombinari (exact ceea ce se intampla in cazul reproducerii sexuale), au muncit, timp de zeci de "generatii", pentru a gasi "mancarea" si a evita "otrava". Au fost studiate 100 de colonii a cate zece robotei (fiecare colonie avand robotei "inruditi" prin gene), pe parcursul a 500 de generatii. Roboteii comunicau intre ei cu ajutorul unor lumini albastrui, de diferite intermitente. Atunci cand gaseau "mancare", erau pregatiti de " imperechere " (isi impartaseau genomul) si transmiteau informatia "generatiei" urmatoare; daca nu, ei mureau, la fel ca si "gena" lor. Scopul era simularea proceselor ce dureaza de obicei mii de ani sau mai mult, de pilda la albine, si comprimarea lor intr-o singura saptamana (cele 500 de generatii de robotei). Robotii din cadrul aceleiasi colonii au invatat intr-un final sa se ajute unul pe celalalt si sa-si perpetueze "gena", folosindu-si luminile pentru a semnala propriului "clan" atunci cand descopereau mancare. In schimb, atunci cand aparea un intrus, acesta era "indus in eroare", pentru ca roboteii emiteau semnalele in cu totul alt loc, pentru a indeparta rivalii de locul unde se gasea tinta. Oamenii de stiinta au tras concluzia ca legatura "genetica" dintr-un grup si necesitatea grupului de a supravietui a antrenat o anumita dinamica a comunicarii - ajutarea "aproapelui", dar si inselarea intrusilor. Totusi, sistemele de comunicare au evoluat diferit in colonii diferite: unele grupuri de robotei isi chemau prin semnale luminoase partenerii cand gaseau mancare, altele le foloseau pentru a-i avertiza pe ceilalti sa stea departe de otrava. Iar sistemul, odata instaurat, devenea foarte dificil de schimbat, au constatat oamenii de stiinta. Viitorul pas, spun elvetienii, va fi construirea altor tipuri de organizari sociale pentru a vedea cum va evolua in aceste situatii comportamentul.