Veridicitatea mecanicii cuantice ar putea fi rasturnata de observarea radiatiei cosmice de fond ramasa in urma Big Bang-ului.

Inca de la aparitia ei, mecanica cuantica a dezvaluit o parte a realitatii tulburatoare pentru o conceptie stiintifica ce sustinea ca daca intreaga lume poate fi cuprinsa in cateva reguli simple de functionare, evenimentele vor putea fi prevazute.

Tocmai aceasta indeterminare observata la nivelul realitatii particulelor subatomice l-a tulburat profund pe Einstein care a declarat ca Dumnezeu nu arunca cu zarurile, intelegand prin aceasta afirmatie ca mecanica cuantica ar putea sustine ca lumea este arbitrara, adica ininteligibila.

Spre exemplu, teoria cuantica – asa cum stim de la fizicianul german Werner Heisemberg – foloseste instrumentarul probabilisticii pentru a descrie proprietatile particulelor, dar acestea pot obtine valori definitive numai prin masurare.

Or, asa cum observase Heisemberg, pozitia si viteza unei particule nu pot fi determinate in acelasi timp pentru ca raza de lumina introdusa de cercetator prin microscop in observare va altera starea particulei.

Principiul indeterminarii formulat in acest fel de Heisemberg a dat o puternica lovitura conceptiilor pozitiviste asupra observatiei si, tocmai de aceea, Einstein a postulat existenta unor proprietati ascunse ale particulelor care sa dea seama in mod complet de ele.

Cunoasterea acestor proprietati ascunse i-ar scapa pe fizicieni de cosmarul indeterminarii, putand face predictii asupra destinului particulelor si imbunatatind exactitatea masuratorilor.

O teorie care sa completeze teoria cuantica, prin postularea acestor variabile este si mecanica bohmiana, iar revista Nature ne informeaza asupra unei incercari intreprinse de Antony Valentini, fizician la Imperial College, Londra, de a compara cele doua teorii in practica.

Pana acum s-a dovedit imposibila gasirea unei diferente in observatie intre cele doua teorii: amandoua fac aceleasi predictii pentru experimente care implica particule subatomice.

Observarea unei diferente in experimente ar putea, potrivit fizicianului sa dea o lovitura puternica mecanicii cuantice. El crede ca dificultatea ar putea fi depasita prin analiza radiatiei cosmice de fond – o ramasita a Big Bang-ului.

Aceasta radiatie de fond contine cateva locuri de temperatura inalta sau joasa generate de fluctuatii cuantice din universul timpuriu si amplificate pe masura ce universul s-a extins, iar distribuirea acestor puncte termice a fost calculata de catre fizicieni potrivit principiilor mecanicii cuantice.

Cu toate acestea, Valenitini crede ca teoria proprietatilor ascunse ar putea da un raspuns diferit: “orice violare a mecanicii cuantice in universul timpuriu ar avea un efect direct asupra a ceea ce vedem azi”.

Aproape toate masuratorile radiatiei cosmice de fond corespund cu predictiile mecanii cuantice, insa o distorsiune observata recent de catre Amit Yadav si Ben Wandelt de la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign ar putea corespunde unui indiciu calculat de catre Valentini si care ar putea sa duca la esecul mecanicii cuantice, cel putin in anumite privinte.

Colegii de breasla sunt insa sceptici cu privire la aceste concluzii radicale. Vlatko Vedral, fizician la Univeristatea Leeds, Marea Britanie, este de acord ca radiatia cosmica de fond este o alegere buna pentru testarea mecanicii cuantice, dar spune ca chiar si in cazul in care mecanica cuantica nu ar putea da seama pentru ce s-a intamplat in primele faze ale universului, nu inseamna ca teoria proprietatilor ascunse ale particulelor ar fi adevarata.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro