In antichitate, Pitagora credea ca numarul descrie esenta realitatii; in modernitate, Galilei se minuna ca natura vorbeste in limbajul matematicii. Iar acum, geometria pare sa rezolve problemele fundamentale ale fizicii. Secolul XX a pus fata in fata doua mari teorii ale fizicii care circumscriu doua planuri ale realitatii: teoria relativitatii a lui Einstein care ar da seama de macrocosmos si teoria cuantelor a lui Planck si dezvoltata de Heisemberg si Schrodinger care da seama de microcosmos. In ultima parte a vietii sale Einstein a incercat sa gaseasca un mod de a unifica aceste teorii, iar de la marele fizician incoace fizica a cautat sa gaseasca o ‘teorie unificata’ care sa dea seama de intreaga realitate, unificand fortele de la nivel macro, gravitatea si electromagnetismul, cu celelalte doua de la nivel micro. In fond, fizica secolului XX in ciuda zguduirii teoriilor stiitifice clasice, continua acelasi proiect care le subintinde si pe acestea: o teorie care sa explice Totul, fara rest, descriind universul asa cum exista el la momentul crearii sale, a ceea ce se numeste Big Bang. Cateva incercari de a unifica totul au existat, plecand de la Modelul Standard din fizica particulelor pana la cea mai noua, aceea a stringurilor care, insa, contesta exact presupozitia de baza a stiintei moderne: anume, aceea ca universul poate fi explicat fara rest prin el insusi. Or, teoria stringurilor postuleaza existenta unor universuri multidimensionale care sa dea seama de cea a universului nostru care, fie ca e valida sau nu, scoate in evidenta nevoia pe care o resimte stiinta de a iesi din proiectul constrangator al explicatiei fara rest. Una dintre cele mai recente incercari vine tocmai dinspre matematica, anume dinspre geometrie, ca o reintoarcere, parca, la ambitiile platonice de-a descrie universul plecand de la figuri complexe. The Economist informeaza ca profesorul Garrett Lisi a inceput cu studierea unei structuri geometrice cunoscuta matematicienilor ca E8, care isi are originile in studiile lui Sophus Lie, un matematician norvegian, in 1887. Aceasta este o structura gigantica, cu 248 de dimensiuni si pentru care a fost nevoie de 120 de ani pentru ca o echipa de matematicieni sa o descrie. Plecand de la descoperirea acestei structuri, profesorul Lisi si-a dat seama ca aceasta poate fi aplicata pentru a descrie in mod complet legile care guverneaza universul prin plasarea particulelor pe majoritatea celor 248 de puncte ale structurii E8. Manipuland aceasta structura prin simulatii pe calculator, profesorul Lisi a reusit sa genereze matematic interactiuni care corespund cu ceea ce vedem in realitate. Aplicatia geometriei nu este noua in domeniul particulelor subatomice, cercetatorul Murray Gell-Mann obtinand premiul nobel pentru descoperirea unor particule subatomice folosind structuri geometrice. In modelul profesorului Lisi sunt goale circa 20 de spatii, ceea ce ar putea insemna ca ele tin locul unor particule inca nedescoperite. Comparata cu alte incercari de unificare a fortelor care descriu realitatea, teoria profesorului Lisi are avantajul de a fi eleganta (un criteriu deloc de neglijat in stiinta) si de a produce predictii testabile. Ramane, totusi, ca testele sa aiba loc! Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro