Figurile muzeului de ceara sunt atat de „reale“, începand cu asemanarea izbitoare cu „originalul“, atat cat poate fi acesta cunoscut de noi, din fotografii, filme documentare , artistice, carti, pana la detaliile cele mai fine, cum ar fi vinisoarele de pe fata, ochii, dantura , mainile, figurile fiind lucrate ca si actorii de cinema: fardate, desenate, protezate, perucate. Realitatea este ca, iti poti da seama cu greu despre cine e vorba, daca nu ar fi biletelul edificator de langa manechinul de ceara care elucideaza misterul. Sunt prezentate malformatii si anomalii ale naturii care ingrozesc pur si simplu orice vizitator, insa, in goana pentru senzational, omul merge sa vada expozitia anuntata cu surle si trambite, dar care nu este decat un kitsch prost facut. Ideea unui muzeu al figurilor de ceara în Rusia a apartinut lui Petru I (cel Mare). În anul 1705, în cadrul unei misiuni politice în Olanda, Petru I a vizitat o expozitie cu figuri de ceara care reprezenta busturile celebritatilor din perioada respectiva. Impresionat de asemanarea si calitatea lucrarilor, a hotarat sa înceapa o traditie similara si în Rusia. Pentru aceasta a fost angajat sculptorul italian Carlo Bartolomeo Rastrelli, care a pus baza scolii rusesti de figuri de ceara. Astfel, la Sankt-Petersburg s-a format o scoala de artisti cu realizari deosebite, concurand cu scolile din Occident. Au fost sculptate zeci de busturi reprezentand personaje din istoria Rusiei si ale altor mari puteri politice din acea perioada, pastrandu-se doar figura in marime naturala a lui Petru I, expusa in prezent la Ermitaj, iar traditia a fost uitata.Traditia a fost reluata abia în anul 1988. (continuarea in Gardianul )