Comportamentul oceanelor si viata marina vor fi studiate prin intermediul unor mari instalatii subacvatice . „Momentan ne aflam in Evul Mediu in ceea ce priveste explorarea oceanelor“, eticheteaza Steve Bohlen, presedintele unui consortiu american de institute oceanografice, citat de BBC. Oceanele acopera trei sferturi din suprafata planetei. Gazduiesc mii de specii si au un rol critic in modelarea climei. Specialistul american spune insa ca explorarea lor a fost restrinsa la „croaziere“ de cercetare, care examineaza doar o mica parte din suprafata apelor sarate, pentru o perioada limitata de timp, sau la studii prin satelit, care iau in vizor doar partile cele mai inalte ale oceanelor. Solutia imediata este infiintarea unor laboratoare subacvatice. De aici s-ar urmari miscarea placilor tectonice, s-ar putea monitoriza viata marina sau s-ar studia salinitatea si schimbarile de temperatura de la fundul marii. Totul in cadrul unor experimente pe termen lung, care vor asigura un flux continuu de informatii usor de accesat. „Sute de mii de kilometri de cablu au fost raspinditi prin oceane, facind posibil ca informatiile sa fie trimise dintr-un capat in altul al lumii prin apasarea unui singur buton“, explica Etienne Lafougere, directorul departamentului specializat pe retele submarine din cadrul firmei de telecomunicatii Alcatel-Lucent. Aceasta tehnologie ar putea fi pusa insa in slujba viitoarelor laboratoare subacvatice. Ideea din spatele acestor proiecte este una simpla, spune Adrian Round, Project Manager la observatorul VENUS din cadrul Universitatii din Victoria. Un manunchi de fibre optice si de cabluri de energie este pozitionat pe fundul oceanului. In anumite puncte, de-a lungul cablurilor se fixeaza asa-numitele „noduri“, interfete la care pot fi atasate echipamente stiintifice. „Se pot instala acolo senzori pentru temperatura si salinitate, camere video, sonare de mare precizie, chiar si vehicule teleghidate“, anticipeaza dr. Round, adaugind ca oamenii de stiinta pot controla de la birourile lor aparatura subacvatica , in timp real. Proiectul VENUS inglobeaza deja un observator, functional inca de anul trecut, situat la trei kilometri de peninsula Saanich, la o adincime de 100 de metri, si prevazut cu camere video fixe si cu senzori. In urma cu doua saptamini, 800 de kilometri de cablu au fost imbarcati pe o nava imensa in Calais, Franta, unde isi are sediul fabrica producatoare de cablu a companiei Alcatel-Lucent, avind destinatia Canada. Scopul: punerea bazelor pentru observatorul subacvatic NEPTUNE, in Pacificul de Nord-Est. Cablurile vor fi instalate in august sau in septembrie, in partea de nord a placii tectonice Juan de Fuca, o regiune de 200.000 de kilometri patrati. Prima faza a proiectului de peste 200 de milioane de euro, ce urmeaza a fi finalizat in 2008, va consta in plasarea de instrumente de monitorizare a fluctuatiilor oceanelor si a vietii marine in cinci dintre cele sase regiuni ale placii, la adincimi de circa trei kilometri. Totodata, proiectul va reusi sa monitorizeze si comportamentul seismic al scoartei oceanice, imbogatind cercetarile legate de cutremure si tsunami. Corelat cu NEPTUNE este si proiectul OOI (Ocean Observing Initiative), aflat in faza de design, al carui scop este examinarea unei regiuni mult mai mari din placa tectonica Juan de Fuca si care va fi operational in sase ani. Interese in crestere Planuri pentru sisteme de acest gen se anunta si in alte parti ale lumii. European Sea Floor Observatory Network (ESONET) este un proiect propus pentru a monitoriza regiuni din oceanele Atlantic si Arctic, precum si din marile Mediterana si Neagra. Pe de alta parte, proiectul Japan Arena (Advanced Real-Time Earth Monitoring Network in the Area) se va axa pe activitatile seismice din jurul Japoniei. „Desi nu preconizez ca, in urmatorii 50, 60, 70 de ani, toate oceanele vor fi cablate, cred totusi ca in multe tari vor exista interese economice, stiintifice sau legate de securitate ce vor duce la dezvoltarea unor asemenea sisteme“, este de parere Steve Bohlen.