Poate ca unul dintre cele mai ciudate lucruri privitoare la om, in comparatie cu celelalte vietuitoare de pe Pamant, este ca poate locui in doua lumi – in interiorul si in afara sa – fara ca acestea sa fie net separate.

Cercetarile neurologice dezvoltate mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial surprind ciudatenia constitutiei naturii umane care desi dispune de o interfata data de simturi prin care interactioneaza cu lumea exterioara, aceasta este interpretata de multe ori infidel de catre creier.

Creierul reprezinta suportul material responsabil de multe ori de visurile noastre, iluziile si pierderile de memorie, pana intr-atat incat exista teorii care afirma completa irealitate a lumii inconjuratoare dat fiind faptul ca mintea umana ar fi o lume in sine.

Pentru a testa simtul realitatii si a surprinde modul in care aparatul cognitiv uman isi creeaza simtul realitatii, oamenii de stiinta recurg de multe ori la iluzii optice , asa cum matematicienii falsifica uneori in procesul ajungerii la adevar.

Iluziile vizuale sunt definite ca disociatii intre realitatea fizica si perceptia subiectiva a unui obiect sau eveniment. Cand experimentam o iluzie vizuala, am putea sa vedem ceva ce nu exista, sau nu reusim sa vedem ceva ce exista in realitate, sau vedem ceva diferit de ceea ce se prezinta in realitate.

Prezentam in continuare cateva iluzii vizuale asa cum sunt ele expuse in revista Scientific American.

Iluzia formei distorsionate

Aceasta iluzie a fost desoperita si studiata de catre Richard Gregory pe zidul unei cafenele din Bristol si implica o distorsiune de forma: un obiect poate lua forme diferite de forma reala. Precum iluziile care implica luminozitate si culoare, efectele distorsiunii de forma sunt produse de interactiunile dintre adevarata forma a obiectului si formele obiectelor inconjuratoare. Intrucat pentru creier perceptia depinde in mare masura de context. In aceasta figura, fasiile de patratele albe si negre sunt marcate de linii drepte si nu oblice.

Iluzia miscarii

Unele modele statice, precum cea din figura, pot da iluzia miscarii, efectul fiind cu atat mai puternic cu cat ochii se misca in jurul figurii. In aceasta iluzie conceputa de cercetatorul Akiyoshi Kitaoka, cercurile concentrice par sa se roteasca, cu toate ca nimic nu se misca, in afara ochilor nostri. Daca ne-am concentra asupra unui singur cerc sau a centrului lui marcat printr-un punct negru am constata ca miscarea inceteaza. Cercetatorii cred ca miscarea ochilor este ingredientul esential pentru perceperea unei iluzii, miscarea iluzorie activand regiuni ale creierului similare cu cele activate de miscarea reala.

Iluzia figurilor

Buchetul de violete ascunde chipurile lui Napoleon, al sotiei sale si al copilului lor, gravurile fiind raspandite de catre sustinatorii imparatului in timpul exilului sau. In aceste iluzii, creierul interpreteaza o imagine in doua moduri diferite, fiecare interpretare excluzand-o pe celalalta. Interpretarile pot fi vazute pe rand, niciodata in acelasi timp. Aceste tipuri de iluzii sunt frecvent folosite ca exemplu pentru disocierea perceptiei subiective de realitatea naturala. Obiectul fizic nu se modifica, dar perceptia noastra alterneaza intre doua sau mai multe interpretari.

Iluzii 3-D

Cupola bisericii Sfantul Ignatiu din Roma reprezinta una dintre cele mai reusite exemple de iluzionism baroc. Arhitectul bisericii, Horace Grassi, planificase initial o cupola pentru biserica, dar a murit inainte sa o termine. Peste 30 de ani, insa, in 1685, artistului iezuit Andrea Pozzo (1642 – 1709) i s-a cerut sa picteze o cupola falsa deasupra altarului. Pozzo era deja considerat un maestru al artei perspectivale, dar ceea ce a reusit sa faca uimeste pana si azi.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro