IBM lucreaza cu un nou material care ar putea reduce drastic costurile cu proiectarea circuitelor in semiconductori; acest material este asemanator adezivului cu care sunt lipite talpile papucilor tenis.

La intalnirea International Electron Devices Meeting din Washington, din aceasta saptamana, cercetatorii IBM vor prezenta modul in care au descoperit cum molecule de polimer se pot asambla singure in modele micute, precise si previzibile. Modelul hexagonal rezultat poate servi ca si sablon pentru schitarea circuitelor din capsulele de silicon.

Pentru a demonstra ca functioneaza, IBM a creat cipuri similare celor flash-memory, ce contin nanocristale de silicon si un layer ingust in interiorul unui tranzistor care poate ajuta cipurile de memorie sa retina incarcatura electrica si sa previna coruperea datelor.
"Este prima data cand am creat un dispozitiv electric care foloseste auto-asamblarea", a spus Chuck Black, membru al echipei de cercetare IBM si unul dintre principalii dezvoltatori ai proiectului.

Daca procesul va putea fi folosit in productia in masa a semiconductorilor, ar putea ajuta la rezolvarea unor probleme semnificative cu care se confrunta producatorii de semiconductori : costul ridicat si complexitatea litografiei. In prezent, milioanele de tranzistori si alte componente din cipuri trebuie schitate individual cu ajutorul uneltelor litografice, piese imense care contin lasere precise, lentile si atenuatoare pentru vibratii , ce costa intre 15 si 18 milioane $ fiecare.

Progresele in litografie sunt deseori insotite de lungi intrazieri datorita complexitatii acesteia.
Auto-asamblarea va transforma esential proiectarea circuitelor intr-o activitate de rutina, deoarece moleculele vor crea module ajutandu-se de proprietatile lor.

Incorporarea unuor structuri foarte mici, precum nanocristalele in cipuri ar putea de asemenea deveni mai usor realizabila. Motorola a creat cipuri cu nanocristale, dar acestea au fost realizate utilizand tehnicile nanografice.

IBM se asteapta ca primele modele pilot ce folsesc auto-asamblarea sa fie produse in urmatorii trei-cinci ani.

Compania Nanolk si alte firme nou infiintate examineaza concepte similare.
Moleculele folosite in proiectul IBM sunt numite "copolimeri diblock". Un copolimer dibloc consta din doua tipuri de molecule legate intre ele si care in circumstante obisnuite s-ar fi respins una pe cealalta. Fortele de contragreutate permit cercetatorilor sa le controleze pozitia.

Aceste tipuri de polimeri sunt cat se poate de comune. Producatorii de incaltaminte folosesc o varietate de copolimeri dibloc pentru a lipi talpile papucilor tenis. Producatorii de semiconductori mai folsesc o varietate de polimeri in producerea semiconductorilor. Cipurile flass-memory din acest exeperiment au fost create prin proceduri care sunt in general compatibile cu intrumentele de fabricatie existente.