Inca de la Pitagora, muzica si matematica au fost puse in legatura! Conexiunea? Armonia! Matematicianul antic observase acum mai bine de 2000 de ani ca intervalele muzicale placute auzului puteau fi exprimate in anumite raporturi matematice.

De altfel, Pitagora sau ucenicii sai au ajuns in acest fel sa considere ca ultima realitate, esenta lumii este exprimata de numar. Atat ideea numarului-esenta cat si legatura dintre matematica si muzica, nu au ramas fara urmasi, Platon fiind un original continuator al acestora.

Astfel, ceea ce medicii din zilele noastre observa empiric, anume ca anumite intervale muzicale care exprima armonia fac bine aparatului cognitiv, pe cand altele il disturba si ii induc o stare de neliniste, a fost subtil analizata de Platon care facea legatura dintre comportamentul cetateanului si muzica pe care o asculta.

Ideea fundamentului matematic al muzicii a fost continuata in Evul Mediu care, in ciuda intunecimii sale, a conceput ideea de ‘muzica a sferelor’ sau muzica universala , in care proportiile miscarii sferelor ceresti puteau fi concepute ca o forma de muzica, inaudibila dar perfect armonica.

Ucenicii moderni

Aceste conceptii n-au ramas fara urmasi si in zilele noastre, cand trei profesori de muzica – Clifton Callender de la Universitatea de Stat Florida, Ian Quinn de la Universitatea Yale si Dmitri Tymoczko de la Universitatea Princeton – au conceput un nou mod de a analiza muzica, reducand operele diferitilor autori la formele lor matematice, informeaza Daily Telegraph.

Plecand de la ideea antica – uneori, si moderna – ca matematica este limbajul fundamental al naturii, deci si al muzicii, cei trei pretind ca pot transforma intervalel muzicale in forme geometrice .

Pentru profesorul Tymoczko cel mai interesant aspect al cercetarii este observarea faptului ca exista o structura logica ce leaga diferite concepte muzicale: “Intr-o anumita masura, ne putem reprezenta istoria muzicii ca un lung proces de explorare a diferitelor simetrii si geometrii”.

Metoda

Metoda folosita de cei trei cercetatori nu va putea distinge insa intre muzica lui Aerosmith si cea compusa de Rolling Stones, dar poate surprinde diferenta clare intre John Lennon si Paul McCartney: primul incalca mai mult regulile armonice traditionale, pe cand ultimul nu.

Cercetatorii au luat secvente de note, precum coarde, ritmuri si scale si le-au categorizat pentru a fi adunate in familii. Apoi, au atribuit acestor familii structuri matematice, astfel incat ele ar putea fi reprezentate prin puncte in spatii geometrice complexe, precum invatam la scoala sa transpunem puncte pe coordonatele ‘x’ si ‘y’.

In acest fel, profesorii cred ca muzica nu numai ca ar putea fi conceptualizat mai bine, dar ar putea fi si reprezentata: imaginati-va un spectacol in care bucatilor muzicale sa le corespunda formele geometrice adiacente.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro