Cu toate ca potrivit teoriei curente, evolutia ar trebui sa tinteasca inainte spre organisme tot mai complexe si adaptate la mediu, oamenii de stiinta au reusit sa descoperere un caz de evolutie inversa – abia unul poate din mai multe.

Este cazul unui peste descoperit in Lacul Washington, cel mai mare din regiunea Seattle, asupra caruia si-a indreptat atentia cercetatorul Catherine Peichel si colegii sai de la Centrul pentru Cercetarea Cancerului Fred Hutchinson.

Istoria lacului

Acum mai bine de 50 de ani Lacul Washington era abia o baltoaca in malul careia traiau populatii intregi de alge albastru-verzi care traiau de pe urma deseurilor bogate in fosfor; datorita insa unei investitii, la mijlocul anilor ’60, lacul a fost curatat devenind acum un loc privilegiat pentru diferite activitati.

Cercetatorii cred ca tocmai curatirea lacului s-a constituit in cauza involutiei pestelui care potrivit teoriei ar trebui sa evolueze – in cazul pestilor de apa dulce – de la o structura osoasa densa si dura – precum o armura – la una mult mai flexibila .

Cand lacul era poluat, transparenta lacului era foarte mica astfel incat pestele nu putea fi detectat de fratii sai rapitori. Cand lacul insa a fost curatat, transparenta apei a devenit mult mai mare astfel incat pestii nu se mai puteau ascunde si au fost nevoiti sa in-e-volueze in structuri osoase dense, precum armurile.

Astfel, daca in anii ’60 numai 6% din pestii lacului prezentau armuri osoase complete, in zilele noastre s-a ajuns la un procent de 49%, iar 35% prezinta o armatura partiala. Acesta este de fapt un exemplu de evolutie inversa datorat nevoiei de adaptare la mediu, iar doctorul Peichel crede ca poate fi abia inceputul descoperirilor pentru mai multe astfel de cazuri.

Istoria genetica a pestelui

Cercetatorii americani au descoperit insa ca pestele are si o structura genetica deosebita, care poate fi luata ca model pentru cercetarea genetica in general. Posibilitatea acestuia de a ‘involua’ atat de rapid pare sa fie data de bogatia variatiei genetice de care dispunea pentru a face fata modificarilor de mediu.

Specia de peste din Lacul Washington are o dubla mostenire genetica: atat de la pestii marini – cu structuri osoase puternice – cat si de la cei de apa dulce, cu oase mult mai flexibile.

Astfel, cand conditiile de mediu au cerut o structura fizica diferita trasaturile genetice ale pestilor marini au fost activate pentru a rezulta un peste de apa dulce cu o structura corporala asemanatoare cu a pestilor de apa sarata.

Peichel spune ca in spatele involutiei pestilor sta o bogatie a variatiei genetice care in conditii de mediu diferite s-a putut adapta in scurt timp. Astfel, “ variatia genetica creste capacitatea generala de supravietuire a speciei”.

Oameni si pesti

Gena care controleaza evolutia spre o structura osoasa mai puternica se numeste Eda , care poate lua doua forme: una duce la o armatura completa, cealalta la o structura osoasa flexibila.
Mutatiile aceleiasi gene pot duce la oameni la diferite dezordine cu impact asupra ectodermei, stratul superior al tesutului implicat in formarea pielii, unghiilor, parului, dintilor si a altor glande.

Cercetatorul american spune ca “exista probabil o corespondenta de dezvoltare intre aceste structuri externe la oameni si armatura osoasa a pestelui. Este posibil, de asemenea ca gena Eda sa fi jucat un rol important in evolutia umana, cu toate ca nu se stie in ce context”.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro