Floppy disk drive (FDD) era metoda primară de a introduce date într-un computer, asta pană cand a devenit popular CD-ROM drive-ul. Floppy disk-ul a fost o componentă-cheie a multor computere personale mai bine de 20 de ani. Floppy disk-ul a fost inventat de compania americană IBM în 1971. Primul floppy disk folosea un disc de 8 inch, care a evoluat într-unul de 5,25 inch, folosit pentru prima oară de IBM pentru personal computer (PC) în august 1981. Discheta reprezintă cel mai mic şi mai lent mediu de stocare a fişierelor. Este vorba de un mic disc din plastic subţire, flexibil, acoperit cu un strat de substanţă cu proprietăţi magnetice, pe care se pot înregistra date. Ca să poţi folosi dischete pe computer, trebuie să ai montată în cutia computerului o unitate de dischetă, floppy-disk drive (FDD). Volumul de date care poate fi înregistrat pe o dischetă este mic în comparaţie cu alte dispozitive de stocare . 1.44 MB, pe dischetele de 3,5 inch, faţă de valori de mii de ori mai mari pe un hard-disk, dar discheta este folosită încă în transferul fişierelor de la un computer la altul şi în stocarea volumelor mici de date. Unele computere mai vechi pot avea unităţi pentru dischete de 5,25 inch, cu capacităţi de pană la 1.2 MB. La începuturile computerelor, rolul dischetei era foarte important, în lipsa altor dispozitive de stocare, şi primele computere funcţionau numai cu programe încărcate de pe dischetă în momentul execuţiei. La ora actuală, discheta e folosită mult mai rar şi mai mult pentru operaţii de întreţinere şi depanare sau transferuri de fişiere mici. Deşi nu mai este un dispozitiv vital pentru funcţionarea unui computer modern, unitatea de dischetă este totuşi foarte utilă şi astăzi. Adio floppy disk Cel mai mare lanţ de magazine pentru produse IT&C din Marea Britanie, PC World, este pe cale să oprească vanzarea dischetelor. Astfel, unul dintre reperele industriei de profil ajunge la coşul de gunoi.