Incalzirea globala nu doar ucide de sete copacii din padurile inghitite de desert, dar creeaza conditiile ca ei sa se raspandeasca in zone unde nu puteau creste din pricina frigului. Astfel, daca savana africana se retrage de la an la an din fata inaintarii Saharei, in nordul Canadei si in Alaska situatia sta invers. Suprafata tundrei arctice, un imens ses de regula lipsit de copaci si acoperit de zapada peste noua luni pe an, isi schimba infatisarea, devenind o continuare a padurilor de conifere de la latitudini mai joase. In ciuda stirilor ingrijoratoare despre faptul ca Terra ramane pe zi ce trece fara copaci, pentru cercetatorii canadieni de la Universitatea din Alberta, aparitia acestora unde nu ar fi trebuit sa se gaseasca nu aduce nicio bucurie. Dimpotriva, ei avertizeaza ca linia de demarcatie dintre copaci si tundra inainteaza in detrimentul acesteia din urma de la an la an. Pentru ca in unele zone copacii s-au deplasat cu 85 de metri inspre nord si s-au inmultit in locuri altadata lipsite de arbori cu pana la 65 la suta, aceasta inaintare e de natura sa tulbure ecosistemul. In primul rand, desi tundra pare arida, ea nu e nicidecum un desert lipsit de viata, ci hraneste multe specii de arbusti, spini, ierburi sau licheni . Cu aceste plante se hranesc, chiar si atunci cand sunt ingropate sub gheata, diverse animale mici, precum si elani si mufloni, specie a caror populatie e in scadere, fenomen de care cercetatorii nu cred ca este vinovata vanatoarea. Aceste plante si animale nu sunt adaptate sa existe impreuna cu coniferele, iar padurea inainteaza mai repede decat ar putea ele sa se adapteze. Dupa ce, intre 1700 si 1925, cercetatorii constatasera granite bine delimitate intre padurile de conifere si tundra, in scurtul interval dintre 1925 si 1950 aceste granite au inceput sa dispara. In al doilea rand, suprafetele plane din tundra acoperite de zapada reflecta in spatiu razele solare, racorind astfel planeta . Un efect "racoritor" au si copacii care emana oxigen, dar inmultirea lor e benefica numai in zona padurilor tropicale, care sunt cele mai expuse defrisarilor. Caldura degajata de padurile ecuatoriale se transforma in ploi aproape zilnice si cea din zonele tropicale in ploi sezoniere (musoni), ceea ce nu se intampla in cazul coniferelor din zonele arctice. Culoarea inchisa a acestora retine caldura, care se imprastie in atmosfera fara sa se transforme in precipitatii.