Un vulcan croit de om care improasca miliarde de tone de sulf in adincul cerului sau inaltarea unor stilpi-filtru de 60 de metri ne-ar putea scapa de incalzirea globala. Miliarde de minireflectoare spatiale care misuna intre Pamint si Soare ar putea cobori temperatura planetei, iar deversarea particulelor de fier in ocean ar inmulti algele consumatoare de dioxid de carbon . Pesimismul i-a ajuns din urma pe oamenii de stiinta, care recurg mai nou la idei catalogate drept „trasnite“ pentru salvarea planetei , arata Associated Press. Cu sulfatii in atmosfera Compania americana Planktos Inc. a inceput deja treaba la „planul Geritol“. Acum doua saptamini, a trimis vasul Weatherbird II in Oceanul Pacific pentru a varsa 50 de tone de particule de fier. Operatiunea anunta explozia populatiei de alge mincatoare de CO2. Potrivit companiei, trei miliarde de tone de dioxid de carbon ar putea pieri prin popularea oceanului cu fier. In schimb, fizicianul marin Tim Barnett avertizeaza ca insamintarea oceanica la scara inalta ar putea schimba temperatura dintre suprafata apei si apele adinci, afectind dramatic viata marina. Pe de alta parte, citiva oameni de stiinta, printre care si laureatul Nobel Paul Crutzen, vor sa refaca la scara artificiala eruptia vulcanului Pinatubo, de acum 16 ani. Aceasta a racorit Pamintul pentru aproape un an, intrucit particulele de sulf ajunse in stratul superior al atmosferei au reflectat lumina Soarelui. Folosind propulsoare, tunuri sau baloane pentru a trimite sulfatii in aer, oamenii ar putea reduce astfel caldura solara. Pamintul isi scoate umbrela de soare Astronomul Roger Angel, de la Universitatea din Arizona, propune insa „umbra Soarelui“, echivalentul unui nor de navete spatiale sub 30 de grame, in forma de disc, care circula intre Pamint si Soare. Acesta ar avea efectul unei umbrele, reducind temperatura, daca in jur de 800.000 de asemenea minireflectoare vor fi atasate de rachetele ce urmeaza sa fie lansate. Costurile se ridica insa la 4.000 de miliarde de dolari pentru urmatorii 30 de ani. Totodata, Klaus Lackner, profesor la Universitatea Columbia, vrea sa puna pe roate mecanisme uriase de captare a CO2, sub forma unor stilpi de peste 60 de metri inaltime, prevazuti in virf cu filtre patrate. Dioxidul de carbon capturat va fi absorbit cu ajutorul vintului si al energiei si preschimbat intr-un gaz lichid. Chiar daca filtrele ar fi de marimea unui televizor, ele pot absorbi in jur de 25 de tone de dioxid de carbon pe an, cam cit produce acum anual un singur american. Simon Worden, oficial NASA, spune ca aceste propuneri, gindite din disperare, au fost catalogate fie „marete“, fie „idioate“.