Descoperirea arheologic ă datează din aceeaşi epocă în care a fost ridicat sanctuarul. Vestigiile aduse la lumină la Durrington Walls, în Anglia, sunt mărturia existenţei unei comunităţi umane în apropiere de situl megalitic Stonehenge, monument format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Arheologii englezi de la Universitatea Sheffield cred că aceste case erau locuite sezonier de cei care au construit Stonehenge. O importantă descoperire Examene magnetometrice au permis detectarea a zeci de vetre care indică faptul că toată valea era plină de locuinţe. Cercetătorii au descoperit pe sol urme de suporturi de paturi şi placarde de lemn în rămăşiţele acestora. Vestigiile datează dintr-o perioadă cuprinsă între 3.000 şi 1.600 î.Hr. potrivit testelor cu radiocarbon, deci în aceeaşi perioadă în care a fost ridicat Stonehenge. Aceste locuinţe formează cel mai mare sat neolitic descoperit vreodată în Marea Britanie. Descoperirea de ultimă oră confirmă teoria potrivit căreia Stonehenge nu este un caz izolat, ci făcea parte dintr-un complex mult mai mare folosit pentru rituri funerare, de exemplu. Misteriosul monument Pană acum, numai o parte din suprafaţa sitului a făcut obiectul excavaţiilor. Rămăşiţele a opt locuinţe au fost aduse la lumină în cadrul proiectului Stonehenge Riverside, condus de Mike Parker Pearson şi alţi cinci arheologi . Fundaţia acestor case este făcută din argilă şi bine conservată. Fiecare locuinţă dispunea de o vatră în mijlocul său. Se crede că există zeci de astfel de case în apropiere de misteriosul monument, în care au stat sute de oameni care au lucrat la construirea acestuia. Stonehenge este alcătuit din pietre cu înălţime de şase metri despre care se crede că au fost aduse din Campia Salisbury (sudul Angliei), de la o distanţă de 322 de kilometri. Rolul exact al monumentului încă nu se ştie, însă se crede că aceia care l-au construit aveau cunoştinţe de astronomie şi că ziua de 21 iunie – solstiţiul de vară – avea o semnificaţie deosebită.