Nu mai departe de inceputul secolului XX, oamenii de stiinta inca mai credeau, precum cei din Grecia Antica, in eternitatea universului, pana cand observarea faptului ca in cosmos exista expansiune a pus problema unui inceput in timp.

Tulburatoarea stire a unui inceput a spatiului si timpului i-a nedumerit pe cercetatori, care-si facusera din lume un laborator de cercetare pentru eternitate. Daca insa totul are un inceput, atunci va avea cu necesitate si un sfarsit si daca universul este trecator atunci

si legile care il guverneaza sunt contingente si, astfel, intreprinderea stiintifica se gaseste in fata unui paradox: fie accepta caracterul trecator al realitatii (in cazul in care nu accepta o instanta suprema precum Dumnezeu care sa o fundamenteze in ciuda trecerii si petrecerii ei) si atunci isi submineaza cautarea, fie incearca sa afle daca nu cumva universul acesta nu este singurul existent.

Ultima varianta devine tot mai sustinuta mai ales printre cercetatorii din fizica teoretica (cu toate ca nu poate fi testata) si este si cazul lui Martin Bojowald de la Universitatea de Stat Penn, dupa cum ne informeaza Daily Telegraph.

Timpul etern

Modelul fizico-matematic folosit de el presupune existenta timpului inainte de aparitia universului nostru care, astfel, ar fi rezultatul unui alt univers care s-a prabusit si acesta, la randul lui, ar fi venit in existenta in acelasi mod.

Postuland, insa, existenta unui sirag de universuri pentru a iesi din paradoxurile pe care le implica un univers care are un inceput si care ne obliga la a pune intrebari contradictorii – Ce a fost inainte de acel inceput? – ajungem la a postula un timp etern, ceea ce, cel putin la prima vedere, pare la randul lui un paradox.

Ghimpele lui Einstein

Potrivit Teoriei Generale a Relativitatii a lui Einstein, originea Big Bang-ului descrie o stare sub forma unui nonsens matematic, intrucat presupune o ‘singularitate’ de volum zero si densitate si energie infinite.

Profesorul Bjowald spune ca lucrul cel mai neobisnuit este ca “potrivit relativitatii generale totul, incluzand timpul, a inceput odata cu Big Bang-ul astfel incat pur si simplu nu are sens sa intrebi ce a fost inainte”.

Eterna reintoarcere

Pentru a rezolva aceasta problema, fizicianul de la Penn analizeaza un teritoriu necunoscut lui Einstein cu ajutorul cosmologiei saltului cuantic, anume acela al inceputului de dinainte de inceput.

Noile teorii incearca, de fapt, sa imbine doua mari teorii bine stabilite ale fizicii secolului XX: teoria relativitatii si cea cuantica. Folosind o combinatie a acestor doua teorii, profesorul crede ca a ajuns la a evita infinitatile rele pe care le presupunea relativitatea lui Einstein, astfel incat inceputul universului nostru ar fi avut un volum care nu este zero si o energie care nu este infinita.

In acest fel, fizicianul a ajuns la postularea unor universuri care l-au precedat pe cel actual dupa o succesiune de alte universuri. In mod fundamental, acestea trebuie sa fi pastrat caracteristicile de baza ale cosmosului in care traim – deci, intr-un anumit sens eternitatea lumii, dincolo de succesiunea universurilor care o compun, si a legilor ei ar fi pastrate.

Cu toate acestea, profesorul spune ca “eterna recurenta a unor universuri absolut identice pare sa fie impiedicata de aparenta existenta a unei uitari cosmice intrinseci”. De altfel, singura lege a unui timp care a cazut intr-o infinitate proasta nu poate fi decat uitarea!

Astfel, in ciuda faptului ca mesajul stiintei se vrea unul tot mai modern, ultimele teorii ajung la a postula variante mitice de gasit in antichitate, ajungand chiar pana la egiptenii antici, Pitagora si stoici, unele variante platonice si origeniste si ajungand in secolul XIX pana la filosoful german Friedrich Nietzsche.

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro