Nea Ion este cel mai batran lustragiu din Bucuresti. Mos Ion, lustragiul. Asa il stiu toti cei care ajung sa paseasca pe peronul Garii de Nord. Aici, in imediata vecinatate a Casei de Bilete, in aer liber, se afla "biroul" celui mai batran lustragiu din Bucuresti. Prin mainile lui au trecut, in peste 50 de ani de activitate, mai bine de 70.000 de incaltari . Imbracat saracacios, cu o sapca soiasa pe cap, de sub cozorocul careia se itesc zburlite cateva fire de par albe, batranul lustragiu, de 82 de ani , vine "la serviciu" in fiecare dimineata, pe la 10.00. Cu scaunelul si masuta de lustruit sub brat, mos Ion strabate pe jos, pentru a ajunge la locul de munca, in jur de 4 km. Cand, in sfarsit, si-a asezat pe treptele de la intrarea in statia CFR scaunul si masuta de lucru, incepe sa scruteze imprejurimile, in cautarea clientilor. Nu sunt multi cei care apeleaza la serviciile lui. Din cate ne spune, trei, cel mult patru pe zi. Un calcul simplu evidentiaza faptul ca, intr-o viata petrecuta la masa de lustragiu, batranul a curatat de praf, a cremuit si a lustruit peste 70.000 de perechi de pantofi. Locuieste la capatul cartierului, intr-o camaruta infecta, la aproape un kilometru de tarabele inghesuite in Piata Matache. Se trezeste dis-de-dimineata, mananca ceva la repezeala din putinul pe care isi permite sa puna pe masa, isi ia ustensilele la spinare si pleaca. Nu are de la cine sa-si ia ramas bun pentru ca, de aproape zece ani, e singur cuc. Sotia si cei doi copii i-au murit in toamna lui ′96, in urma unui cumplit accident de circulatie . (continuarea in Averea )